in ,

La granita de stari

Atunci cand esti ranit sufleteste, iti vine sa stai intins in pat, de parca timpul te inveleste ca o plapuma si te face sa fii un pic mai bine. Dar nu e adevarat. Exista timpul de care ai nevoie ca sa nu faci nimic, iar cand acesta se termina, incepe timpul in care iti plangi de mila. Diferenta dintre cele doua e ca doar primul e benefic. Dar dupa ce accepti situatia, sa zaci… nu te prea ajuta la nimic, cu toate ca asta iti vine sa faci. Si totusi, cand e cel mai greu sa te pui in miscare, atunci ai cea mai mare nevoie. Cum altfel sa treci peste starile ciudate? Nu e nevoie de cine-stie-ce activitate. E de ajuns doar sa faci… ceva, cat sa nu stai degeaba si sa ai timp prea mult sa iti plangi de mila. Incet-incet ajungi la ritmul tau normal si totul isi reia cursul, atunci cand nici nu iti mai dai seama.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Sergiu Mihalcea – Inainte de a izbucni un conflict este nevoie de intelepciune (3)

Fara butoane miraculoase