Tind sa cred, in ciuda opiniei universale, ca acel „nou capitol” de care tot vorbim in ajunul noului an incepe, cu adevarat, in luna Martie.
Ianuarie este luna nostalgiei, luna ce se simte asemenea unei duminici lenese in care singurul motiv pentru care ne ridicam din pat este sa tragem perdelele peste razele soarelui. Februarie este numai despre reculegere, despre refacerea bucatilor din noi ce s-au desfacut si despre inchiderea ranilor ce s-au redeschis. Este o luna anosta, ingreunata de crivatul ce patrunde printre crapaturile noastre si de vesnica amintire a bagajului pe care trebuie sa il ducem in spate o vesnicie, desi ne este frica chiar si sa il deschidem.
Viata reincepe in luna Martie, insa pana atunci trebuie sa trecem prin gerul si nesiguranta lunii Februarie.
Comments
Loading…