ALCOOLUL nu te vulnerabilizeaza imediat…in prima instanta, esti tu cel de pe cal, apoi sub cal, apoi cade calul cu tot cu tine dar si sansa ta de a fi.
Eram in primele luni dupa un accident auto cu victima: una cea din acte, cealalta cea mentionata ca agresor – adica eu. Aveam nevoie de bani pentru cei doi avocati de penal si expertizele pe care procurorul de caz mi le impunea, asa ca am gasit, fara dificultate, ceva de vandut la o firma din domeniul food-ului.
Nu era bine, dar nici rau. Raul il declansasem cu luni in urma…
Intr-o vineri seara, dupa finalizarea zonei de vanzare si implicit de incasari, parchez masina de firma in fata blocului tot de firma, in care isi traiau viata oameni care pozau, inclusiv maica-mea si sotul ei, si urc catre inceputul degradarii proprii.
Ei se certau. Normalitate.
Eu incercam sa mananc ceva. Cu noduri in gat.
Ei renunta… si se face liniste.
Eu merg, iau geanta cu incasari, nu enorme, dar suficiente si plec in noapte. Adica am luat banii din incasari, am lasat cheile de la masina…macar atat…apoi am plecat intr-un club de noapte. Patetic.
Toate aceste actiuni le-am facut dupa ce am baut inainte un SCANDIC de 200 ml cu lamaie, ca altfel vomitam.
Volitiv, singur nu eram capabil sa fur, sa fug, sa fiu un las. M-a ajutat alcoolul sa potentez potentialele frici si sa le transform in actiune.
Am petrecut noaptea in acel club, apoi, dimineata, am plecat catre Bucuresti, catre cei cativa dintre cei multi care imi mai ramasesera prieteni.
Am facut un scurt popas in degradarea mea vizibila de acum, in complexul ”Europa”, de unde am cumparat un walkman si o caseta cu Natalie Imbruglia. Aveam nevoie de propriul spatiu mental unde sa fiu insotit de ALCOOL.
Am mers in Grozavesti la o amica, studenta la drept, la care am dormit o noapte.
Apoi, asa cum ii promisesem, am plecat impreuna catre Valea Prahovei, statie Sinaia. Unde am luat o camera… banal.
Abia acum apare intriga… eu voiam sa ma omor. Ea incepe sa planga, o consolez. In final, ea pleaca. Apoi revine.
Dupa doua iesiri scurte si multe taceri in sine, ii povestesc ce am facut si ca… ma voi sinucide.
Plange…O alin, o alint chiar.
Vorbeste sughitand… „Si ce ma fac eu cu caminul daca tu te omori? Vor face ancheta, vor afla ca am fost cu tine si ca ai dormit cu o seara inainte la mine in camera, ma vor da afara…te rog nu te omori ca ma lasi pe strada.”
Cam asa a fost.
Ea a plecat inapoi la camera ei draga de camin.
Iar eu am avut o scuza buna sa nu ma mai arunc in gol de sus, de la Cruce.
Alcoolul a facut, a legat, a implinit, a intalnit, a creat, a fidelizat…Manipulat, in final .
Am ramas singur in Sinaia.
Beam de frica, de rusine, de jena.
Dimineata nici nu puteam roti cheia in usa pentru ca toti muschii erau contractati…si ma impingeam cu umarul intr-o cheie…
Eram hotarat sa nu ma mai intorc de pe drumul pierzaniei, ci chiar sa ii grabesc finalul. Dar ceva ma retinea. Gandul ca voi fi perceput ca un vinovat daca o fac, ancheta accidentului auto era inca in curs, asa ca am tarat vinovatia inapoi la Bucuresti.
Am fost reintrodus in cursul firesc al anchetei si am mai evitat o tentativa de a nu mai fi.
Dar pe zi ce trece am simtit tot mai pregnant nevoia de a scapa, efemer, in alcool.
In final, am realizat ca o camera de CAMIN este mai valoroasa decat viata unui potential locuitor al ei.
𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐢𝐧 𝐬𝐢 𝐝𝐚𝐜𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐢 𝐬𝐚 𝐛𝐞𝐢, 𝐦𝐚𝐜𝐚𝐫 𝐬𝐚 𝐬𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐚 𝐢𝐭𝐢 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐒𝐄𝐓𝐄 𝐜𝐚𝐭 𝐯𝐞𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐢!
Voice-over: Gabriel Costin
Text: Cosmin M.C.
Art Director: Adrian Baldovin
Urmareste noutatile Asociatiei BookLand si pe platformele sociale:
Facebook:
Comments
Loading…