De multe ori, de-a lungul vietii mele de adolescenta razvratita si teribil de incapatanata, am fost pusa in situatia de a ii ierta pe cei ce mi-au gresit si, deseori, am refuzat.
In infantilitatea mea de tanara cu un orgoliu mai mare decat propria persoana credeam ca iertarea mea reprezinta o comoara mult prea pretioasa pentru a fi detinuta de oameni pe care ii priveam de sus, cu o oarecare dezamagire si cu un dezgust. Eram consumata in totalitate de negativitate si nu stiam, atunci, ca tot eu eram cea care avea cheia.
Cu timpul am realizat ca iertarea este un favor pe care ni-l facem, in primul rand, noua intrucat odata cu ea suntem acapariti de o pace interioara si de o liniste sufleteasca de neinlocuit. Iertarea reprezinta mijlocul prin care ne permitem sa dam uitarii orice urma de negativitate ce ne-a patat.
Comments
Loading…