in ,

In oglinda… om.

Imi sta mintea cu capul in jos si picioarele impleticite in jurul unei crengi, tocmai bine ca sa ma pot gandi cand anume o sa ma opresc din a imi face griji. Cum mi-e scris, in frunte mi-e pus. Pe fruntea mea scrie mare, de tipar… “OM”. Am vazut ca in oglinda ca si pe fruntea ta scrie la fel. Dar numai cu lumina stinsa, caci doar atunci cand se face bezna in viata noastra pentru cateva momente… ne mai amintim si ca suntem oameni. Ne plimbam cu autobuzul si uitam sa mai coboram cand trebuie. Nu impaturim servetelele perfect colt peste colt cand asezam masa. Scriem de mana si nicio litera nu o facem identica de doua ori, indiferent de cate sute si mii si miliarde de ori ajungem sa punem pixul pe foaie. Ne curg lacrimi din colturile ochilor atunci cand traim ceva profund. Toate acestea sunt dovezile care ne arata ca ne sta bine cu numele de “Om”. Ca nu suntem facuti sa avem pielea fina si intinsa, ca o hartie de impachetat fara cute, pusa pe o cutie de cadou. Iti dai seama ce inseamna cand spui ca esti “Om”? Te scoti de sub obligatia de a fi perfect… si incepi sa traiesti.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Cum ti-l cresti, asa il ai

Silviu Ionescu – Egoul nu te duce nicaieri (1)