Inertia vietii

Exista momente pe parcursul vietii noastre cand resimtim o plictiseala apasatoare. In urma unui zbucium intens ori al unui eveniment marcant si obositor, parca toate se aseaza si ne simtim, paradoxal, goi. Ducem lipsa unei activitati constante si credem ca viata noastra a ajuns intr-un impas si ca stagnam.

Am ajuns la concluzia ca aceasta inertie pe care se pare ca o dispretuim puternic si care ne incarca cu o dorinta groaznica pentru o noua activitate este cel mai bun lucru care ni se poate intampla; mai ales dupa ce am fost incercati de o perioada stresanta. Consider ca este modalitatea universului de a ne da un moment de relaxare.

Astfel de clipe in care lumea parca spune “Stop!” ne ofera linistea de care aveam nevoie si ne permite sa reflectam asupra a tot ce s-a intamplat. Ne permite sa invatam din greseli si sa ne bucuram de reusite. Plictiseala unei vieti inerte constituie recompensa in urma supravietuirii unui haos interior.