Ne speriem de intuneric si de ceata. Nu pentru asta am fost facuti. Sunt conditiile la care ne adaptam cel mai greu, asteptand ca o lumina sa se aprinda undeva, pentru a ne folosi de ea. Dar mi-am dat seama ca lumina de la capatul tunelului pe care nu stii cum sa o folosesti… este la fel de rea ca partea intunecata din tunel.
La inceput, intunericul nu iti permite sa vezi nimic. Pe parcurs, fie ochii ti se mai obisnuiesc, fie intunericul devine mai gros si tot nu poti vedea nimic. Apare lumina si acum… ce e de facut cu ea? Cati ochi au orbit uitandu-se la soare, crezand ca asa vor vedea drumul luminat? Cand rasare soarele, nu te uiti tinta la el, ci in jurul tau, ca sa vezi unde sa iti pui pasii. Asa e si cu lumina de la capatul tunelului. Uita-te la drumul luminat. Soarele nu straluceste ca sa il privesti, ci ca sa poti vedea deslusit tot ce e in jurul sau… si al tau.
Comments
Loading…