In vara cand aveam cinci ani am mers in padurea de la marginea orasului. In fata mea se intindea o poiana uimitoare, cu o multime de flori ce jonglau, de la una la alta, cu privirea mea de copil curios.
Am alergat cu un entuziasm infantil, dornica sa le culeg pe toate si sa le duc acasa. Zborul meu printre firele lungi de iarba a fost intrerupt brusc cand m-am impiedicat. Mi-am intors privirea si am observat ca ma impiedicasem de o ciuperca.
M-am simtit stupid. Cat de puternica sa fi fost ciuperca incat sa ma doboare? Sau, cat de slaba sa fi fost eu sa ma las doborata? De atunci, am intalnit ciuperci la tot pasul. Infime, aproape inexistente piedici ce mi-au intrerupt cursul firesc. Toata viata am sa ma impiedic de ciuperci.
Comments
Loading…