Plimbare intr-o lume care face pe mortul. Astazi frigul a inceput sa mearga pe propriile picioare, pe varfuri. E toamna si toate par decupate din metal. Cerul se apleaca peste umeri si tine de cald. In loc de copaci, dealuri peste munti de chibrituri aprinse. Mintea umpluta pana la refuz isi varsa cu fiecare pas amprentele verzi ale verii de curand prelinse.
E toamna. Timp de pleoape innorate si zambet fraged. Timp de castane pastrate fara motiv. Prin ceata însiropată, stropiti de masini mute, alunecam si cadem in prapastia propriei umbre.
E toamna. Vreme de sperante soptite in ceasca. Ploile surad. Vreme in care singuratatea izbucneste in flori de rugina si destramarea din jur e somnolenta si tandra.
Comments
Loading…