Maini in ulei

In fiecare noapte am acelasi cosmar. Sunt proiectata impreuna cu o persoana draga pe marginea Marelui Canion, iar ea aluneca si imi intinde mana.

Ma arunc sa o salvez, dar realizez ca palmele mele sunt inecate intr-un ulei gros si apropiatul meu se pierde intr-un abis intunecat. Cad in esec si raman singura pe marginea Marelui Canion, incapabila sa ma descotorosesc de ulei. Pe dupa mintea mea, toate scenariile in care as fi reusit sa intervin se alearga si nu mai ajung sa se prinda unul pe altul.

Traiesc cu impresia ca totul imi va aluneca printre degete. Simt ca sfidez legile firii cand ma avant cu un aer increzator in incercarea de a alunga deznadejdea. Imi e teama ca nu am sa reusesc sa ii salvez pe cei din jurul meu.