Certitudini

De obicei nu era nevoie

-de sfaturi

-de opinii invaluite in convingeri

sau-redirectionari ferme de cale sufleteasca.

Atunci cand zilele deveneau un tablou de acurele dizolvate, ne simteam ca si cum pamantul ne era intotdeauna proaspat sosit sub picioare.

Ne trebuiau certitudini rostite, de genul care au 4 pereti si o arhitectura stabila, de care iti poti sprijini nesiguranta. Iar apoi, caramida cu caramida, indepartam zidul, se micsora in mainile noastre ca un castel de nisip, in valurile tangibile ale schimbarii. Ne spuneam unii altora ca va fi bine, nestiind ce inseamna binele altora. Certitudinea finala fiind, ca ne eram alaturi.