Mitul lui Sisif

In inconstienta mea de adolescenta rebela si dornica de a se indeparta cat mai mult posibil de standardul impus de legile firii, mereu am cautat mijloace de a ma absolvi de munca propriu-zisa si de a ma strecura printre sarcini asemenea pestelui in apa.
Incet dar sigur, consecintele acestor tertipuri puerile m-au ajuns din urma si m-am regasit in postura lui Sisif, nevoita sa duc o greutate mult prea mare pentru fragilitatea fiintei mele.
“Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit” spunea Camus si, cu aceasta idee in minte, am inceput sa confer un inteles filosofic conditiei pe care nu reuseam sa o depasesc. Am realizat ca pot exista aspecte incantatoare si in astfel de situatii si, intr-o oarecare masura, am reusit sa imi usurez povara.
Cum Sisif poate fi inchipuit drept un individ fericit in absurditatea muncii pe care o practica, astfel si noi ne putem concepe o bucurie in orice cadru ne-am regasi.