N-am lampa lui Aladin

Ma intreb cum ar fi daca ne-am putea molipsi cu toate lucrurile bune pe care le vedem in oamenii de langa noi. Ce simplu ar fi sa stai in metrou langa un bucatar, sa iti activezi vointa si sa absorbi din priceperea lui. Ce simplu ar fi sa asculti ce ti se spune si din clipa urmatoare sa poti sa fii deja la nivelul pe care ti-l doresti… Dar lumea nu e facuta sa fie o lampa mare a lui Aladin. Ci e un context destul de bun in care sa ne dam seama ca nu avem nevoie de dorinte implinite la o bataie din palme. Ca suntem si asa destul de capabili sa ajungem unde vrem, muncind pentru asta.