Normalitate anormala

N-am facut niciodata o farsa buna de 1 Aprilie. Imi amintesc doar o incercare, cand eram destul de mica si le spusesem bunicilor ca am gasit o gargarita pe gard, in fata blocului. Asta e tot. Asta era farsa. Nici urma de gargarita, de fapt. Au facut atunci ce ar face toti bunicii – au ras, ca sa nu ma simt prea prost. Asa a luat sfarsit experienta mea cu farsele de 1 Aprilie… asa am inceput sa imi dau seama, peste ani, ca avea dreptate Mark Twain cand spunea despre Ziua Pacalelilor  „Cu aceasta ocazie, ne aducem aminte cine suntem cu adevarat in celelalte 364 de zile ale anului.”…niste pacalici jalnici si niste pacaliti somnambuli.

Fiecare isi urmareste propriul interes in jocul vietii, in care regulile nu sunt decat o linie dubla continua pe care o calcam cand nu ne vede cineva care ne poate trage la raspundere. De cate ori nu am facut accident asa, in goana dupa interese, pacalind si fiind pacaliti de altii ce au si ei interesele lor? Totusi nu ne vindecam niciodata de acest obicei. Pare un fel de habitat natural. Nu pentru ca e bine sa fie asa, dar a devenit normalitatea in care traim. O normalitate… anormala.