Daca o viata intreaga am fi in ascensiune continua, lumea s-ar transforma intr-o planeta a ingamfatilor. Am fi cu toti Pinocchio, cu nasul mare – dar si cu imense capete… prea grele de atata creier. Ce bine ca suntem oameni si avem oportunitatea de a mai gresi din cand in cand. Ce bine ca nu suntem facuti sa fim perfecti, ci doar sa tindem spre perfectiune. Nu o vom atinge niciodata, dar vom muri incercand – la propriu. Si nu e in zadar. Fiindca aceasta este tendinta care ne face sa udam plantele din jurul nostru, sa cunoastem bunatatea din noi si din ceilalti. Sa fim versiuni mai bune, separat, dar si impreuna. Avem la indemana perseverenta. Si nu e nevoie de nimic mai mult.
Comments
Loading…