Nu mi-a placut niciodata sa fac in asa fel incat vara sa insemne lene. De multe ori nici nu inteleg cum oamenii stau degeaba, pur si simplu… si se mai si bucura de asta. Nu o sa mint: si mie mi-ar placea o asa super putere de om autentic, dar recunosc ca imi lipseste. Sau daca vreodata am avut-o, am uitat-o acum mult timp, caci probabil si-a gasit un loc potrivit prin care sa se scurga. Sau poate ca asa se intampla: odata ce cresti, uiti starile si perspectivele eului tau trecut. Daca un om ar reusi sa stranga in brate toate perspectivele vietii sale, de la inceput pana la sfarsit, banuiesc ca omul acela ar fi un pic prea bogat pentru lumea asta. Uitarea e justitiara.
Taberele Coolturale BookLand
Comments
Loading…