Deseori ma regasesc in fata oglinzii, analizandu-ma din orice unghi posibil si ajung intotdeauna la aceeasi concluzie: nu sunt un om intreg.
Desi poate suna tragic, exista un gand care ma consoleaza in acest caz. Cred cu tarie ca nimeni nu este, cu adevarat intreg. Pierdem bucati din noi in amintiri, in locuri in care ne alungam fiinta, in oamenii pe care ii lasam sa plece. Este amuzant cum o simpla plimbare ne poate aduce fata in fata cu parti din noi pe care le-am lasat de mult timp in urma.
In ciuda a tot ce pierdem din noi, cred ca ajungem extrem de castigati in final. Impodobim lumea cu cele mai frumoase aspecte ale fiintei noastre si nu cred ca exista ceva mai uimitor.
Comments
Loading…