Felul in care se deruleaza viata poate fi asociat cu un meci de volei… sau de orice altceva. Uneori esti pe teren si simti ca nu iti mai este de ajuns oxigenul din aer, in toata straduinta ta de a aduce puncte echipei din care faci parte. Ba chiar se mai intampla sa o faci chiar pentru reputatia ta, ca sa iti cladesti un nume sau… poate doar pentru binele echipei. Tu stii motivul din spatele actiunilor pe care le faci. Ceilalti… vad doar ceea ce faci tu, fara sa iti stie motivatia.
Rolurile se schimba si ajungi pe bara, de unde jocul nu mai implica atat de mult efort si transpiratia de pe frunte ti se usuca. Ai timp de pauza. Dar in loc sa iti gandesti urmatoarele miscari, incepi sa iti dai cu parerea despre implicarea in joc a celorlalti jucatori. Iti muti, fara sa vrei, atentia focusata pe scopul tau, catre miscarile celorlalti. Am facut si eu asta de multe ori si drumul catre tinta a devenit ceva mai lung.
Hai sa ne fixam obiectivele si sa nu ne lasam privirea furata de peisaj sau de alti pioni de pe tabla de joc.
Comments
Loading…