„Ochii care nu se vad se uita.” Ochii lor nu se vedeau foarte des, dar uneori isi mai acordau priviri pe furis. Zambeau timid, apoi isi vedeau in continuare de drum. Acesti ochi nu s-au mai vazut, dar nu s-au uitat. Nu au uitat acele priviri timide, acele conversatii grabite, acele imbratisari scurte in momente de nevoie. Au uitat insa, de posibilitatea de a se mai vedea vreodata… parea greu de crezut. Dupa ceva timp, in care mici franturi de amintiri le zburdau amandurora prin suflet, ochii li s-au reintalnit. Pareau plini de dor. Erau plini de dor. S-au privit mult timp, cat pentru a umple golul timpului trecut, cat pentru a-si cere scuze. Scuze ca nu ti-am cautat privirea mai des. Scuze ca nu te-am privit mai indelung, Acum, acesti ochi se privesc zilnic, cu aceeasi curiozitate ca si prima oara.
Comments
Loading…