Priviri

Cand eram mai mica ma simteam rusinata de fiecare data cand trebuia sat rec pe langa un grup de adolescenti pe strada. Ca adolescent, inca ma rusinez cand trec pe langa un grup de persoane. Am impresia ca imi judeca fiecare miscare, si in incercarea de a arata „perfect” uneori simt ca uit chiar si cum sa merg. Mi-se impleticesc picioarele sub presupusele priviri ale celor din jur. Dar totusi.. daca eu sunt atat de atenta la mine, poate si ei sunt la fel de intimidati de trecerea mea neinsemnata prin fata lor. Poate privirile sunt de fapt tintuite catre interiorul lor, incercand sa se perfectioneze pentru un moment. Toate acele priviri pe care le simtim sunt de fapt criticii nostri interiori, luand-o razna din cauza dorintei de a atinge perfectiunea.