in ,

Procesul de a scrie

Eticheta de poet sau scriitor este mult prea lipicioasa. Toata lumea il vede ca pe acel suflet-bibelou prin care fiecare gand isi gaseste cuvantul. E mai complicat de atat. E un fel de uitare si regasire a propriei voci, o pierdere zilnica a lucrurilor care pot fi observate, dar cu greu descrise.

O poezie, o asociere de cuvinte, e un portret in continua schimbare, un peisaj cu picioare si greutate in pas. Autorul? Nici mai mult nici mai putin decat un admirator umil al lucrurilor ce nu pot fi exprimate.

Scriu din cand in cand. Este ca si cum te rogi de oasele sufletului tau sa iti intoneze cantecul necopt al propriei emotii. 

What do you think?

Written by Erika

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Cronica Muncitoreasca (ziua 51)

“Automatismele” supravietuirii: sfaturi pentru 3 situatii-limita