Procrastinare

Exista o tendinta generala, pe care o regasim in dreptul multora. Eu, personal, cel mai mult in dreptul meu. Probabil nu ar mai fi nevoie de limite si termene, de date scadente si de “prea tarziu”, daca am reusi sa indeplinim sarcinile, imediat ce le primim. Si pentru ca suntem certati cu timpul, probabil nu vom afla niciodata cum ar fi lumea fara a noastra placuta “taraganare”, crezand tot timpul ca avem… timp, dar nu avem. De cata disciplina ar fi nevoie pentru a putea chiar sa “nu lasam pe maine ce putem face azi”? Poporul are vorbe, dar fapte mai putin. Poporul suntem noi. Si nu e ca si cum am fi descoperit prin aceasta o noua problema majora. Sunt lucrurile mici, la care nimeni nu se gandeste. Sunt micile rugini de pe rotitele noastre invartitoare din mecanism, care ne fac viata mai scurta fara sa realizam macar. Sunt intrebarile care trec prin spatele cortinei si nu primesc raspuns, fiindca de ar primi, viata ar fi mai putin complicata. Vezi lucrurile mici?