„Sfaturi nu prea am de dat, nu ma pot pune in fason si nu ma pot da exemplu pentru ca oamenii nu seamana intre ei, placerile nu seamana intre ele si preocuparile, hobby-urile sunt diferite de la om la om.
Revenind la placeri, as insista pe citit. De ce e cititul o placere? Pentru ca te face sa traiesti de mai multe ori si pentru ca te pune in situatia de participant la niste aventuri la care altfel nu ai avea cum sa participi. Ti-ar fi frica daca ti s-ar propune o aventura de genul acesta. Poate ai avea stangacia unui om care nu stie sa se miste in Evul Mediu, in Renastere sau Epoca Baroc. Poate ca ai avea reticente de eticheta sau de alta natura, ori cartea iti ofera toate lucrurile acestea…. La un pret mic.
Eu am mai spus candva, cartea este cea mai buna agentie de turism, costa cel mai putin, ai biletele cele mai ieftine si poti merge in 10-20 de calatorii, la pret de una. Ai o carte in care actiunea se petrece fie in Franta, fie in Thailanda, in Anglia, fie in America, fie in Romania si ai personaje si fiecare personaj are o viata a lui. Si tu preiei, absorbi toate vietile acestea si le traiesti si tu intr-un fel.
Noica a spus la un moment dat si a devenit motto-ul Humanitas: ”ai atatea vieti cate carti ai citit”. Eu din punctul acesta de vedere am cateva mii de vieti, sunt longeviv si v-as dori si voua sa fiti longevivi si sa va descotorositi de prejudecata ca cititul e un fel de ulei de ricin, untura de peste, ceva nesuferit, antipatic, pe care trebuie sa-l iei ca sa nu contractezi vreo boala. Cititul poate fi o placere! Dar o placere neinscrisa in reguli sfinte, batute in cuie. Nu trebuie sa cititi 50 de pagini pe zi. Puteti citi intr-o zi 400 de pagini, in urmatoarea zi doar 1 pagina.
Sigur ca exista multe discursuri care va spun ca nu se poate fara carti si ca trebuie sa cititi. Trebuie apa, trebuie mancare, trebuie sex. Se poate si fara carte si fara dulceata de gutui. Se poate fara multe lucruri.
Pacatul e ca nu stiti ce pierdeti. S-ar putea sa aveti si experiente neplacute. Sau ati avut deja. Carti proaste. Daca vreti sa duceti la bun sfarsit o carte proasta puteti s-o faceti. Daca aveti varsta mea nu o mai faceti. Placerea exista acolo. Totul e ca aceasta placere sa va fie deslusita cum trebuie, sa nu aveti de-a face cu profesori acri care va dau retete si care va spun ca pana luna viitoare daca nu ati citit 20 de carti… E o forma de dresura care era buna in Evul Mediu, dar care in Europa 2021 nu mai merge.
Insist pe placere, intr-un timp in care lumea nu mai are rabdare, cand avem tot felul de aparate care ne inlesnesc accesul la tot felul de lucruri, cand suntem cu ochii in ecranul telefonului, cand daca ni se confisca facebook 5 minute facem o criza de nervi.
Cu toate acestea exista placeri vechi, odihnite, relaxate pe care e bine sa nu le neglijam, adica chiar daca avem retele de socializare, cateodata un pahar de vin savurat intr-un local, alaturi de oameni simpatici e la fel de bun.
Chiar daca e forfota tehnologica, chiar daca lumea se grabeste.
Fara placere in viata, nu prea faci mare lucru! Interesant ar fi sa aveti si o ocupatie care sa combine utilitatea, pragmatismul, castigul cu placerea. E posibil! Daca esti un pictor bun. Daca esti un instalator bun si-ti place sa mesteresti, le poti combina pe acestea doua si poti obtine concretizarea unei vocatii.
Eu rezist greu la discursurile care sunt inflacarate si care nu spun mare lucru. Sper sa aveti optimism in viata! Vor exista cumpene, mai treci din cand in cand printr-o situatie limita, dar odata ce treci peste, se mai insenineaza. Va mai doresc un lucru: sa calatoriti, sa umblati. Pentru ca daca umblati cu pasul, umblati si cu mintea. Sa vedeti lucruri sa iesiti din carapacea aceasta de tara primitoare si sa mergeti sa vedeti lumea si sa trageti concluzii! Sa deschideti ochii, sa vedeti cum se poarta oamenii, sa vedeti ce inseamna bine comun. Sa vedeti ce fac scandinavii pentru copiii lor, sa vedeti orase cu poluare zero, ce face o primarie de capitala europeana in asa fel incat sa nu existe praf. Sunt si bucurii simple, accesibile si lucruri care va raman pentru totdeauna!”
𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐏𝐚𝐫𝐚𝐬𝐜𝐡𝐢𝐯𝐞𝐬𝐜𝐮 – 𝐏𝐫𝐨𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫, 𝐣𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭 & 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐨𝐫
Comments
Loading…