Radu Paraschivescu – Lucrurile bune li se intampla celor care asteapta (1)

„Iti voi confirma ceea ce stii deja: Nimic nu vine gratis! Pentru tot ceea ce faceti, e nevoie de munca, de tenacitate, de inspiratie, de noroc si de sanatate.
Eu am avut lucurile acestea, in buna masura. Unele lucruri trebuie sa vina pe parcurs. Cum? Alegandu-ti o tinta, care poate sa se schimbe. Cand eram in a 6 a, eram convins ca voi deveni zoolog, pentru ca imi picase cu tronc profesorul de Zoologie. Am fost dezolat cand am aflat ca nu exista Facultatea de Zoologie si ca daca vrei sa lucrezi cu animalele, trebuie sa inveti intai despre om. Asa ca am virat spre altceva: fotbal. Parea o varianta paguboasa, cata vreme perspectiva era incerta, caci traiam intr-o tara cu sarma ghimpata la granita…
Aici intervine un alt lucru, fie intalnirea providentiala, fie sfatul cuiva. Si aici intervine, fireste, si conditia mentorului. Am avut parinti foarte atenti cu mine si foarte intelepti. Deficitul de intelepciune pe care-l aveam eu in copilarie a fost suplinit de intelepciunea lor de oameni trecuti prin viata si prin greutati. Tata mi-a spus: ”iti place si cartea, iti place si fotbalul. Fa una dintre ele! Daca le faci pe amandoua, risti sa le faci pe ambele prost si, decat sa fii un dublu mediocru, mai bine sa fii bun intr-o directie.”
Am lasat fotbalul, despre care vorbesc in continuare la TV, si am ales cartea. E posibil sa fi fost un castig si pentru public. Pentru mine categoric a fost un castig. Aici intervine o intalnire providentiala: cu Humanitas si cu Gabriel Liiceanu. S-a produs intr-un moment de deruta pentru mine, aveam un post prost platit, intr-un loc fara recunoastere si am primit 2 invitatii la interviu in aceeasi zi. Una la o companie americana care venise cu un grant de 35 mil $, care ma petise pe un salariu bun; cealalta la Humanitas. M-am gandit o noapte intreaga ce fac! Mi-e foame de bani? Da! Mi-e foame de scris literatura? Da! Care plateste mai bine? Care are perspectiva mai buna? La ambele raspunsul era compania americana!
M-am hotarat sa ma duc la Humanitas. In aceeasi zi mi-a aparut articolul de presa sportiva! Aceea a fost ziua ”macaz” pentru mine! Humanitas era nu un serviciu, ci un loc de intalnire cu oameni poate nu impecabili, dar foarte bine alcatuiti cu care poti sa construiesti cluburi de idei. Nu stiam daca am reglajele unor asemenea intalniri. S-a dovedit ca le am!
Traiectoria propusa de Humanitas s-a transformat intr-o trambulina. Si aici intervine tenacitatea, sa stii sa astepti. exista o cultura a asteptarii. Exista o vorba: lucrurile bune li se intampla celor care asteapta!
Eu am stiut sa astept si asta e o componenta a succesului meu de astazi. Am asteptat in conditii nepropice: in conditiile comunismului, unei lipse de perspective si de variante! Nu se compara cu oferta de astazi, cu modul in care iti poti prelua modele! Inainte aveai un orizont ingradit, iar modelele tale erau putine. Astazi poti sa aspiri la orice, azi lucrurile arata cu totul altfel decat in urma cu 35 de ani. Prin urmare, evantaiul optiunilor este foarte mare!
Aici intervine si capacitatea noastra de a modela imprejurarile, nu doar de a ne lasa modelati, felul de a avea o cultura a dialogului, felul in care stii sa te faci placut, fara sa fii slugarnic, cu spinarea la 90 de grade.”
𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐏𝐚𝐫𝐚𝐬𝐜𝐡𝐢𝐯𝐞𝐬𝐜𝐮 – 𝐏𝐫𝐨𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫, 𝐣𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭 & 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐨𝐫