Sa desprinzi mai mult decat un bandaj

Este ca durerea aceea cand aluneci pe scari si muchia treptei iti reteaza mijlocul spatelui. Ajungi cu fata la tavan, intr-o pozitie nefireasca. Te doare si respiri gresit. Daca ramai acolo, stii ca vei deveni una cu locul, clipa, fiinta care te-a lovit. In plus, sa nu mai mentionez rusinea; oamenii trecand pe langa tine, pasind peste corpul tau invins. Ai putea suporta? Soaptele prea zgomotoase, degetele scheletice indreptate spre tine, toata sarada urmata de o ignoranta cumplita. Trebuie sa te ridici si sa fugi cat mai departe de ce te-a durut. Uneori ajungem sa fugim in cercuri, incercand sa decidem daca am fost raniti chiar atat de tare incat sa nu ne mai intoarcem in epicentrul cutremurului. Drept ajutor, propun urmatoarea intrebare: Ce ai face daca ai sti cat de mare va fi vanataia pe care ti-o vor lasa scarile de pe care nu vrei sa dispari?