Sunt unele momente in care ma simt atat de consumat de propria-mi existenta, de gandul ca planeta s-ar roti cu aceeasi viteza si daca nu as pune piciorul pe ea. Consumat de insurmontabila frica de a exista doar pentru a face umbra trotuarului. Apoi, insa, imi amintesc ca ma voi trezi de dimineata si voi face sendvisuri pentru prietenii mei, voi pleca cu 10 minute mai devreme doar ca sa pot hrani cainele de la blocul vecin, iar pe urma voi baga capul prin crapatura usii magazinului de langa scoala si ii voi ura o dimineata frumoasa vanzatoarei, care parca zambeste cu intreaga fata si abia atunci totul va capata un sens. Ajung sa ma intreb: ce este asa de rau in a fi umbre, daca facem umbra fiintelor iubite care au nevoie de o pauza de la soare?
Consemnari din utopia lui maz – de Miruna Zgavardici
impreuna inspiram tinerii din romania!
De ce facem umbra pamantului?

Comments
Loading…