Unde te grabesti sa ajungi? Mi-ai spus de multe ori deja ca succesul nu asteapta. Cred ca ai inteles ceva gresit. La succes nu se ajunge niciodata. El se construieste in fiecare zi, cu fire subtiri, ca o panza de paianjen. Azi putin, maine putin… poimaine deja capata forma si pe zi ce trece prinde contur tot mai mult.
Panza de paianjen a inceput cu dorinta de a face ceva. Apoi s-a impletit cu zambetul ce l-ai imprumutat doamnei cu par grizonat care-si pierduse bucuria printre boabele de fasole alba din punga pe care o ducea in mana tremuranda. A fost nevoie in panza ta de paianjen si de cuvintele de incurajare pe care le-ai spus fratelui mai mic, si de ultima felie de placinta cu mere pe care i-ai lasat-o lui, ca sa se simta mai bine. A fost nevoie si de seara cand ploua cu galeata, cand erai frant dupa o zi plina si totusi ai ajutat vecinul de la 4 sa-si urce mobila pe scari. Asa s-a tesut panza ta, cate putin in fiecare zi, fara sa stii ca-ti construiesti succesul. Doar nu credeai ca are forma unui teanc de bancnote. Oameni de afaceri intalnesti peste tot. Oameni bogati ai tot vazut. Dar oameni de succes… mult prea putini.
Acesta e succesul despre care nimeni nu vorbeste. As vrea sa excelez in a fi… om.
Comments
Loading…