Unde e om, e si a vrea

Ma intreb uneori de ce suntem atat de nerabdatori fata de anumite lucruri care urmeaza sa se intample, pe care le asteptam si le dorim atat de mult, incat nimic altceva parca nu mai conteaza. Ma intreb de ce ravnim atat de mult, iar dupa ce „ziua cea mare” a avut loc, bucuria si multumirea nu tin nici macar pe jumatate din cat de mult am asteptat cu nerabdare sa se intample. E o normalitate in care ne-am obisnuit sa traim, sa ne dorim ceva, iar dupa ce obtinem, sa trecem la punctul urmator din lista. Cat e de lunga lista? Nu cred ca a avut sau va avea vreodata limita. Unde exista om, exista si a vrea. Si nu e nicicum un lucru rau. Insa sa nu uitam cat e de important sa ne luam un timp de bucurie pentru fiecare reusita in parte. Altfel, suntem exact ca un tren care nu opreste in nicio gara a fericirii, ruginind pe sinele nesfarsite catre o destinatie indepartata.

E simplu. Azi fii fericit!