La un moment dat, ne-am dorit cu toti sa devenim… cam acelasi lucru. Educatoare, balerine, politisti, frizeri sau pompieri, astronauti, doctori sau cantareti. Era un cerc mic si inchis, un cerc al meseriilor pe care le stiam prea bine, copii fiind. Eram mici si visurile „prea mari ca sa se intample” nu existau. Existau, in schimb, visuri potrivite, visuri care ne veneau manusa fiecaruia dintre noi. Nu stiam ce e puterea banului, dar placerea de a trai era tot ce insufletea dorita de a te face mare.
De ce astazi te uiti la visurile tale la fel cum privesti muntii cei mai inalti? Unde a disparut cuceritorul mic dar hotarat sa urce oricat e nevoie, doar sa ajunga in varf? Azi nu mai vrei sa fii astronaut, ci avocat. Nu e nicio problema pana aici. Obiectivele se pot schimba oricand. Dar motivatia… pe care drum s-a scurs? Unde e curajul pe care l-ai cules cand erai mic?
Nu e tarziu sa incepi din nou sa strangi curaj si motivatie pentru ceea ce te-ar face mai mult decat bogat. Azi e o zi potrivita sa te duci dupa ceea ce te face fericit.
Comments
Loading…