Am cerut o cutiuta muzicala pe care sa o am si sa ma joc cu ea, sa se transforme in papusa vorbitoare si sa imi fie cadoul cat pentru toate zilele din fiecare an. Asa mi-o imaginam pe ea, pe sora mea, inainte sa ii pot strange manuta pentru prima data. Lucrurile au fost putin mai diferite decat ma asteptam. De unde era sa stiu cata personalitate se poate ascunde inauntrul unui trup atat de mic? Cutiuta mea muzicala suna dezacordat destul de des – mama il numea plans. Dar n-a durat mult pana sa se transforme in cuvinte si pareri, in dezbateri si atitudini izvorate din proprie initiativa.
Oricat de tare m-a scos vreodata din sarite, n-a reusit sa ma faca sa tin suparare pe ea mai mult de cateva minute. Ce fel de sora ar fi fost daca nu s-ar fi certat cu mine? Vad in ea un amalgam doar al ei, din opinii si gusturi originale, ca si cum n-ar avea nevoie de parerea nimanui. Deasupra inteligentei sale care m-a uimit mereu, deasupra rasului ei colorat care invie bucuria in casa de atatea ori, deasupra maturitatii pe care si-a insusit-o dintotdeauna, undeva peste totul ei pictat in nuante proprii, am reusit sa vad ca in oglinda si ceva bucatele din mine. Ea m-a facut mai atenta la drumul pe care il urmez si la felul in care pasesc, stiind ca ea paseste acolo unde ma vede pe mine ca pasesc. Ea si-a impartit zambetul cu mine cand nu-l mai aveam pe al meu si tot ea m-a iubit sincer cand am fost dezamagita.
Astazi se implinesc 8 ani de cand nu imi mai pot imagina viata fara ea – fara sora mea.
Comments
Loading…