Incepusem sa dezvolt un obicei din a purta discutii indelungate cu plantele pe care le folosea mama pentru a infrumuseta pervazul. Eram un copil singuratic si, deopotriva, foarte vorbaret, iar micii mei prieteni verzi erau publicul de care aveam cea mai mare nevoie.
Intr-o zi, am ajuns sa ofilesc un cactus pentru ca i-am oferit mult prea multa apa. Il udasem la fel de des ca pe celelalte plante, insa pe atunci nu stiam ca gresesc si ca inconstienta mea avea sa coste atat. Am inceput sa traiesc cu teama ca orice dovada de iubire este mult prea mult, este sufocanta, violenta si poate duce numai la ruina.
Adevarul este ca cele mai crunte greseli se nasc din cele mai bune intentii si nu ar trebui niciodata sa fugim de riscurile iubirii, intrucat scopul omului in lume este de a iubi si de a fi iubit.
Comments
Loading…