Am avut o adolescenta medie careia viata nu i-a zambit, dar nici nu i-a intors spatele. Intr-o familie intelectuala, despartita in mod civilizat si petrecuta in spatele zidurilor unui liceu militar care nu m-au ferit de tentatii intrucat eram prea obisnuit sa fiu olimpic, apreciat si satisfacut sa ii conduc pe altii pentru a ceda tentatiilor ce m-ar fi lasat fara privilegii. Parintii, desi ambii alcoolici functionali pana la un punct, nu mi-au marcat evolutia sau cel putin asa consideram atunci… din pacate. Militaria nu m-a satisfacut, asa ca, la finalul liceului si la intrarea in adolescenta tarzie, am plecat din armata si am devenit student la una dintre cele mai mari universitati din tara, U.P.B., locuind in cel mai animat complex universitar: Regie. Aici am facut pactul cu diavolul, alias alcoolul: tu imi dai ceea nu am avut timp de 4 ani de adolescenta militara, adica distractia, iar eu te voi sluji. Chefuri, betii, femei, chiuluri de la seminarii – toate mi se cuveneau pentru anii trecuti de responsabilitate pe repede inainte… Eram tanar, puteam mult, uitam repede, eram sustinut de vicleanul alcool care imi soptea la ureche ce sa spun unei fete, cum sa uit orice remuscare in cateva ore, cum sa bravez fara a cadea in ridicol. Spre finalul facultatii, insa, diavolul a inceput sa isi ceara plata. Am avut un accident auto cu victima, nu plictisesc cu amanunte dar cei 3 ani de procese penale apoi civile m-au aruncat si mai mult in bratele lui dulci dar inrobitoare. Am inceput sa schimb job-uri, relatii, sa pierd prieteni adevarati inlocuiti cu tovarasi de bautura, sa decad tot mai mult… Deteriorarea eu-lui dureaza ani, zeci de ani, nu se intampla peste noapte, pentru ca in viclenia lui stie ca asta te-ar pune in garda si te-ai impotrivi. In final, am realizat ca am o problema si, cu o ultima farama de vointa, am incercat sa caut solutii: terapie, rehaburi si medicamente care s-au coalizat cu alcoolul, ducandu-ma in spitale de specialitate, ca cel de acum, unde ma refac dupa cel mai groaznic sevraj avut (si au fost multe!) Adevarul trist e ca inca nu am inteles ce mi se intampla. Cu toate acestea, nu am renuntat. Dar constientizez ca 𝐧𝐮 𝐯𝐨𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐢 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐜𝐞 𝐚𝐬 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐮𝐭 𝐟𝐢. Nu dau sfaturi, nu iti zic sa spui “nu”. Tot ce iti doresc, daca te confrunti cu aceleasi tentatii sau probleme, e sa poti spune: “Eu stiu, eu aleg!”. Alcoolul, cel mai bine clasat in categoria vieti distruse, pana acum ceva timp a fost surclasat de catre substantele denumite generic DROGURI iar din spate vine puternic “India” dependetelor: jocurile de noroc. Atipica , aceasta nu lasa aproape niciun semn asupra corpului fizic al dependentului dar ii distruge cu cea mai mare ardoare si asumare identitatea, familia, relatiile, psihicul. Tot! Intr-o singura luna, un impatimit de jocuri de noroc are “sansa” sa ajunga cativa metri mai adanc in mocirla dependentei nocive decat alcoolicul. Dar finalul va fi acelasi pentru ambii dependenti: vieti distruse, durere, ratare, boli psihice si fizice cronice… caci trebuie sa fii constient ca vei fi dependent pana in ultimul tau gand. Alcoolismul este o boala cronica pe care o vei trata toata viata caci ea, dependenta, nu va renunta la tine si iti va pandi cea mai mica slabiciune pentru a te inrobi din nou, pe tine si pe toti cei dragi tie – codependenti fara voia lor! Aici apare paradoxul si perversitatea existente doar in creierul dependentului. Cum poti reusi? Spunand NU, spunand 𝐄𝐔 𝐒𝐓𝐈𝐔 𝐔𝐍𝐃𝐄 𝐕𝐀 𝐃𝐔𝐂𝐄 𝐈𝐍𝐄𝐕𝐈𝐓𝐀𝐁𝐈𝐋 𝐏𝐑𝐈𝐌𝐔𝐋 𝐏𝐀𝐇𝐀𝐑, 𝐏𝐑𝐈𝐌𝐀 𝐃𝐎𝐙𝐀, 𝐏𝐑𝐈𝐌𝐔𝐋 𝐏𝐀𝐑𝐈𝐔! Dintr-un tanar cu perspective, in decurs de cativa ani de zile de consum si cu abtineri de doar cateva luni am ajuns un paria caruia nu-i mai raspunde aproape nimeni la telefon, care sta cu chirie dupa ce a mostenit trei apartamente, care nu mai este capabil sa aiba o legatura sentimentala mai mult de trei zile, care nu mai poate mentine un job decat pana la primul salariu. Da, asta sunt eu. Desi stiu mai bine cine-i vinovatul, dau vina pe vicleanul alcool care nu iti ofera nimic palpabil dar iti ia tot ce are valoare, dar mai ales te fura pe tine! • Vrei sa ajungi ca mine? Simplu. Mergi si ia-ti prima sticla si esti pe drumul „bun”. • Vrei o viata? Uita de bautura. 𝐌𝐚 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐢𝐧, 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐥𝐜𝐨𝐨𝐥𝐢𝐜, 𝐧𝐮 𝐚𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭 𝐢𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝟐𝟒 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐞 (𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐥𝐚 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥 𝐬𝐮𝐛 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐯𝐞𝐠𝐡𝐞𝐫𝐞), 𝐢𝐚𝐫 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮 𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚 𝐍𝐔 𝐑𝐄𝐍𝐔𝐍𝐓 𝐥𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐞! Voice-over: Gabriel Costin Text: Cosmin M.C. Art Director: Adrian Baldovin