in ,

Ca frunza-n vant

Sunt momente in care imi place sa imi imaginez ca sunt doar o frunza in bataia vantului.

In niciun caz nu sunt vreuna asemenea celei de pe steagul canadian, nu as pretinde vreodata sa fiu un ideal. Imi place sa cred ca sunt o frunza reala, adecvata in raport cu vremurile pe care le traim. Am fost plouata, calcata de labutele murdare ale unui caine maidanez si uitata prin zeci si zeci de parcuri. Imi imaginez ca vantul care ma alunga nu este unul cald sau lin, ci este dur si rece si micile picaturi de roua pe care le imbrac in fiecare dimineata ingheata sub bataia sa. Totusi, ajung in palmele calde ale unui copil cu nasul carn si rosu si el ma strange si ma duce acasa; ma pune in cartea sa preferata si eu imi recapat verdele autentic. Cred ca pentru fiecare frunza ratacita exista cate un copil cu maini fierbinti – la fel cum pentru fiecare suflet exilat exista un camin primitor.

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Testimonial Rodica Dobra – Director Scoala Gimnaziala Brestovat

Ziua Romaniei