Ce fac cu banii de buzunar?

Scena I – 𝐴𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑐𝑢 𝑚𝑎𝑚𝑎
Luca (adolescentul): – Mergem cu masina azi, da?
Mama: – Da, Luca, da… Lasa ca o sa te inveti si cu autobuzul intr-o zi… Sa am si eu putintica rabdare la inceput, nu?
Luca: – Nu ma mai alinta! Mi-am facut ghiozdanul, mama, sa nu mai stam degeaba, te rog…
Mama: – Fie cum doresti, ca nerabdator mai esti, ai luat cheile?
Luca: – Da, mama…
Mama: – Mare atentie la ce-ti voi spune acum, sa ai grija de bani la liceu! Vei vedea cum e cu cafenelele si cu iesitul cu prietenii, fii cumpatat!
Luca: – Da, mama, da! Plec de unul singur, nu mai pot, crap de emotii!

Scena II – 𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑧𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑐𝑒𝑢
Andrei: – Salut, Andrei, incantat!
Luca: – Salut, Luca, la fel. Imi place mult cum te imbraci!
Andrei: – Ah, mersi, sa stii ca raman prea mult pe langa dulap ca sa ma hotarasc ce sa port. Prin gimnaziu intarziam mai mereu din cauza asta.
Luca: – Vai… Poti sa pui si tu la punct ce vrei sa porti cu o zi inainte, as zice. Sa mai simplifici putin procesul. Eu ma imbrac cu ce prind!
Dupa ore
Andrei: – N-ai chef sa o dam si noi pe undeva? Prea am fost chinuiti in ultimele doua ore.
Luca: – Da… Da, sigur, de ce nu, pana la urma? (rade nervos)
Andrei: – Aia zic! Ne traim si noi o tinerete dupa batranetea asta ce-mi apasa capul… Hai la o cafenea! Stiu eu una extraordinara in centru!
Luca: – Cum ajungem noi pana acolo?
Andrei: – Cu autobuzul!

𝑃𝑜𝑓𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝑝𝑎𝑠 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑥𝑎𝑡 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑏𝑢𝑧 𝑠𝑖 𝑎𝑠𝑡𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑐𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑠𝑎 𝑣𝑖𝑛𝑎. 𝑆𝑒 𝑢𝑟𝑐𝑎 𝑖𝑛 𝑒𝑙 𝑠𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔 𝑐𝑢 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑖𝑛 𝑐𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑜𝑟𝑎𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝐿𝑢𝑐𝑎, 𝑓𝑎𝑠𝑐𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑓𝑒𝑛𝑒𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑎𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑖 𝑠𝑒 𝑑𝑒𝑧𝑣𝑎𝑙𝑢𝑖𝑎𝑢 𝑖𝑛 𝑗𝑢𝑟, 𝑐𝑎𝑠𝑐𝑎 𝑔𝑢𝑟𝑎. 𝑍𝑖𝑢𝑎 𝑒𝑟𝑎 𝑢𝑛𝑎 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎, 𝑛𝑒𝑠𝑝𝑢𝑠 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎, 𝑓𝑎𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑛𝑜𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎𝑛𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑙𝑖𝑜𝑛𝑡𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛 𝑑𝑒𝑛𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖 𝑓𝑒𝑙𝑢𝑟𝑖𝑡𝑒. 𝐷𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑖 𝑎𝑡𝑎𝑡. 𝐶𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢𝑙, 𝑖𝑎𝑡𝑎, 𝑒𝑟𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙. 𝐹𝑒𝑙𝑢𝑟𝑖𝑡 𝑖𝑛 𝑑𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖 𝑛𝑒𝑠𝑡𝑎𝑝𝑎𝑛𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖. 𝐿𝑢𝑐𝑎 𝑠𝑖 𝑐𝑢 𝐴𝑛𝑑𝑟𝑒𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑠𝑎-𝑠𝑖 𝑏𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑓𝑒𝑎𝑢𝑎 𝑙𝑎 𝑏𝑖𝑠𝑡𝑟𝑜-𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑙 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑡𝑒𝑎 𝐴𝑛𝑑𝑟𝑒𝑖
Andrei: – Auzi, n-ai chef si de-un desert?
Luca: – Sa stii ca o prajitura n-ar suna rau!
Andrei: ¬– La asta ma gandeam si eu!
Dupa ce platesc si se ridica de la masa decid sa isi ia si o inghetata pe drum. Terminand-o, se duc amandoi inapoi spre casa. In comparatie cu Andrei, totusi, Luca realizeaza ca nu mai are niciun leu in portofel:
Luca: (vorbind pentru sine) – Cum e posibil asa ceva… un cappucino… 20 de lei! Afurisita asta de prajitura a fost 25? O prostie de inghetata cu vanilie 15 lei? Doamne, ce o sa-mi faca mama!

Scena III: 𝐴𝑐𝑎𝑠𝑎, 𝑝𝑒 𝑠𝑒𝑎𝑟𝑎
Luca: – Mama… Am… Am ceva sa-ti spun.
Mama: – Ai cheltuit toti banii, asa-i?
Luca nu stie ce sa spuna, se balbaie in soapta
Mama: – Fiule, iti dai seama ca nu ma asteptam sa nu te mai intorci acasa cu niciun ban, dar m-am gandit si la varianta aceasta… Ia un loc (iau un loc pe canapea amandoi). Cum s-a intamplat?
Luca: – I.. I.. Iesisem cu un prieten, un coleg de clasa… Fara sa-mi dau seama, totul a inceput sa se adune, iar apoi… Cand ma intorceam acasa… Nu mai aveam nimic!
Mama: – Of, vezi, fiule? In viata e greu sa-ti masori cheltuielile, mai ales cand incepi sa-ti faci prieteni si sa descoperi, cu adevarat, toate placerile vieti! (rade cu drag). Totusi, este important sa cunoastem consecintele actiunilor noastre si sa apreciem cat putem cheltui de fapt. Nu trebuie sa fim duri cu noi insine cand se va intampla sa ramanem fara bani, dar trebuie mereu sa mergem inainte si sa vedem ce putem face pentru a ne repune pe linia de plutire! Acestea fiind spuse, nu putem recupera ce am pierdut si, desigur, nu voi avea cum sa iti mai aloc bani de buzunar pana saptamana viitoare… Pana atunci, incearca sa te gandesti la cele intamplate!
Luca: – Fie… Bine, mama… Ai si tu dreptate in ceea ce spui… Asa voi face.
Pana la urma, banii nu sunt un lucru menit sa ramana. Modul in care pleaca si vin inapoi reprezinta, intr-un anumit fel, stilul unui om de viata. Desi, poate, nu este cel mai incurajator lucru, banii sunt o mica reflectie a abilitatii tale sociale, dar nu te vor reprezenta niciodata, in totalitate, ca om! Ramane sa am rabdare si sa fiu mai grijuliu si chibzuit data viitoare!

Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Laurentiu Iordache
Art: Adrian Baldovin