in ,

Ce fac cu banii de buzunar?

 

Scena I โ€“ ๐ด๐‘๐‘Ž๐‘ ๐‘Ž ๐‘๐‘ข ๐‘š๐‘Ž๐‘š๐‘Ž
Luca (adolescentul): โ€“ Mergem cu masina azi, da?
Mama: โ€“ Da, Luca, da… Lasa ca o sa te inveti si cu autobuzul intr-o zi… Sa am si eu putintica rabdare la inceput, nu?
Luca: โ€“ Nu ma mai alinta! Mi-am facut ghiozdanul, mama, sa nu mai stam degeaba, te rog…
Mama: โ€“ Fie cum doresti, ca nerabdator mai esti, ai luat cheile?
Luca: โ€“ Da, mama…
Mama: โ€“ Mare atentie la ce-ti voi spune acum, sa ai grija de bani la liceu! Vei vedea cum e cu cafenelele si cu iesitul cu prietenii, fii cumpatat!
Luca: โ€“ Da, mama, da! Plec de unul singur, nu mai pot, crap de emotii!

Scena II โ€“ ๐‘ƒ๐‘Ÿ๐‘–๐‘š๐‘Ž ๐‘ง๐‘– ๐‘‘๐‘’ ๐‘™๐‘–๐‘๐‘’๐‘ข
Andrei: โ€“ Salut, Andrei, incantat!
Luca: โ€“ Salut, Luca, la fel. Imi place mult cum te imbraci!
Andrei: โ€“ Ah, mersi, sa stii ca raman prea mult pe langa dulap ca sa ma hotarasc ce sa port. Prin gimnaziu intarziam mai mereu din cauza asta.
Luca: โ€“ Vai… Poti sa pui si tu la punct ce vrei sa porti cu o zi inainte, as zice. Sa mai simplifici putin procesul. Eu ma imbrac cu ce prind!
Dupa ore
Andrei: โ€“ N-ai chef sa o dam si noi pe undeva? Prea am fost chinuiti in ultimele doua ore.
Luca: โ€“ Da… Da, sigur, de ce nu, pana la urma? (rade nervos)
Andrei: โ€“ Aia zic! Ne traim si noi o tinerete dupa batranetea asta ce-mi apasa capul… Hai la o cafenea! Stiu eu una extraordinara in centru!
Luca: โ€“ Cum ajungem noi pana acolo?
Andrei: โ€“ Cu autobuzul!

๐‘ƒ๐‘œ๐‘“๐‘ก๐‘’๐‘ ๐‘ ๐‘–๐‘› ๐‘๐‘Ž๐‘  ๐‘Ÿ๐‘’๐‘™๐‘Ž๐‘ฅ๐‘Ž๐‘ก ๐‘ ๐‘๐‘Ÿ๐‘’ ๐‘ ๐‘ก๐‘Ž๐‘ก๐‘–๐‘Ž ๐‘‘๐‘’ ๐‘Ž๐‘ข๐‘ก๐‘œ๐‘๐‘ข๐‘ง ๐‘ ๐‘– ๐‘Ž๐‘ ๐‘ก๐‘’๐‘Ž๐‘๐‘ก๐‘Ž ๐‘๐‘Ž ๐‘Ž๐‘๐‘’๐‘ ๐‘ก๐‘Ž ๐‘ ๐‘Ž ๐‘ฃ๐‘–๐‘›๐‘Ž. ๐‘†๐‘’ ๐‘ข๐‘Ÿ๐‘๐‘Ž ๐‘–๐‘› ๐‘’๐‘™ ๐‘ ๐‘– ๐‘Ž๐‘—๐‘ข๐‘›๐‘” ๐‘๐‘ข ๐‘๐‘–๐‘›๐‘’ ๐‘–๐‘› ๐‘๐‘’๐‘›๐‘ก๐‘Ÿ๐‘ข๐‘™ ๐‘œ๐‘Ÿ๐‘Ž๐‘ ๐‘ข๐‘™๐‘ข๐‘–, ๐‘ข๐‘›๐‘‘๐‘’ ๐ฟ๐‘ข๐‘๐‘Ž, ๐‘“๐‘Ž๐‘ ๐‘๐‘–๐‘›๐‘Ž๐‘ก ๐‘‘๐‘’ ๐‘๐‘Ž๐‘“๐‘’๐‘›๐‘’๐‘™๐‘’๐‘™๐‘’ ๐‘ ๐‘– ๐‘Ÿ๐‘’๐‘ ๐‘ก๐‘Ž๐‘ข๐‘Ÿ๐‘Ž๐‘›๐‘ก๐‘’๐‘™๐‘’ ๐‘๐‘’ ๐‘– ๐‘ ๐‘’ ๐‘‘๐‘’๐‘ง๐‘ฃ๐‘Ž๐‘™๐‘ข๐‘–๐‘Ž๐‘ข ๐‘–๐‘› ๐‘—๐‘ข๐‘Ÿ, ๐‘๐‘Ž๐‘ ๐‘๐‘Ž ๐‘”๐‘ข๐‘Ÿ๐‘Ž. ๐‘๐‘–๐‘ข๐‘Ž ๐‘’๐‘Ÿ๐‘Ž ๐‘ข๐‘›๐‘Ž ๐‘“๐‘Ÿ๐‘ข๐‘š๐‘œ๐‘Ž๐‘ ๐‘Ž, ๐‘›๐‘’๐‘ ๐‘๐‘ข๐‘  ๐‘‘๐‘’ ๐‘“๐‘Ÿ๐‘ข๐‘š๐‘œ๐‘Ž๐‘ ๐‘Ž, ๐‘“๐‘Ž๐‘Ÿ๐‘Ž ๐‘‘๐‘’ ๐‘๐‘’๐‘ก๐‘’ ๐‘–๐‘›๐‘›๐‘œ๐‘Ÿ๐‘Ž๐‘ก๐‘’ ๐‘‘๐‘’ ๐‘™๐‘Ž๐‘›๐‘Ž ๐‘๐‘Ž๐‘Ÿ๐‘™๐‘–๐‘œ๐‘›๐‘ก๐‘Ž๐‘ก๐‘Ž ๐‘–๐‘› ๐‘‘๐‘’๐‘›๐‘ ๐‘–๐‘ก๐‘Ž๐‘ก๐‘– ๐‘“๐‘’๐‘™๐‘ข๐‘Ÿ๐‘–๐‘ก๐‘’. ๐ท๐‘œ๐‘Ž๐‘Ÿ ๐‘๐‘’๐‘Ÿ๐‘ข๐‘™ ๐‘ ๐‘– ๐‘Ž๐‘ก๐‘Ž๐‘ก. ๐ถ๐‘’๐‘›๐‘ก๐‘Ÿ๐‘ข๐‘™, ๐‘–๐‘Ž๐‘ก๐‘Ž, ๐‘’๐‘Ÿ๐‘Ž ๐‘š๐‘Ž๐‘– ๐‘๐‘œ๐‘๐‘ข๐‘™๐‘Ž๐‘ก ๐‘‘๐‘’๐‘๐‘Ž๐‘ก ๐‘๐‘’๐‘Ÿ๐‘ข๐‘™. ๐น๐‘’๐‘™๐‘ข๐‘Ÿ๐‘–๐‘ก ๐‘–๐‘› ๐‘‘๐‘–๐‘ฃ๐‘’๐‘Ÿ๐‘ ๐‘–๐‘ก๐‘Ž๐‘ก๐‘– ๐‘›๐‘’๐‘ ๐‘ก๐‘Ž๐‘๐‘Ž๐‘›๐‘–๐‘ก๐‘’ ๐‘‘๐‘’ ๐‘œ๐‘Ž๐‘š๐‘’๐‘›๐‘–. ๐ฟ๐‘ข๐‘๐‘Ž ๐‘ ๐‘– ๐‘๐‘ข ๐ด๐‘›๐‘‘๐‘Ÿ๐‘’๐‘– ๐‘š๐‘’๐‘Ÿ๐‘” ๐‘ ๐‘Ž-๐‘ ๐‘– ๐‘๐‘’๐‘Ž ๐‘๐‘Ž๐‘“๐‘’๐‘Ž๐‘ข๐‘Ž ๐‘™๐‘Ž ๐‘๐‘–๐‘ ๐‘ก๐‘Ÿ๐‘œ-๐‘ข๐‘™ ๐‘๐‘’ ๐‘๐‘Ž๐‘Ÿ๐‘’ ๐‘–๐‘™ ๐‘๐‘ข๐‘›๐‘œ๐‘ ๐‘ก๐‘’๐‘Ž ๐ด๐‘›๐‘‘๐‘Ÿ๐‘’๐‘–
Andrei: โ€“ Auzi, n-ai chef si de-un desert?
Luca: โ€“ Sa stii ca o prajitura n-ar suna rau!
Andrei: ยฌโ€“ La asta ma gandeam si eu!
Dupa ce platesc si se ridica de la masa decid sa isi ia si o inghetata pe drum. Terminand-o, se duc amandoi inapoi spre casa. In comparatie cu Andrei, totusi, Luca realizeaza ca nu mai are niciun leu in portofel:
Luca: (vorbind pentru sine) โ€“ Cum e posibil asa ceva… un cappucino… 20 de lei! Afurisita asta de prajitura a fost 25? O prostie de inghetata cu vanilie 15 lei? Doamne, ce o sa-mi faca mama!

Scena III: ๐ด๐‘๐‘Ž๐‘ ๐‘Ž, ๐‘๐‘’ ๐‘ ๐‘’๐‘Ž๐‘Ÿ๐‘Ž
Luca: – Mama… Am… Am ceva sa-ti spun.
Mama: – Ai cheltuit toti banii, asa-i?
Luca nu stie ce sa spuna, se balbaie in soapta
Mama: – Fiule, iti dai seama ca nu ma asteptam sa nu te mai intorci acasa cu niciun ban, dar m-am gandit si la varianta aceasta… Ia un loc (iau un loc pe canapea amandoi). Cum s-a intamplat?
Luca: – I.. I.. Iesisem cu un prieten, un coleg de clasa… Fara sa-mi dau seama, totul a inceput sa se adune, iar apoi… Cand ma intorceam acasa… Nu mai aveam nimic!
Mama: – Of, vezi, fiule? In viata e greu sa-ti masori cheltuielile, mai ales cand incepi sa-ti faci prieteni si sa descoperi, cu adevarat, toate placerile vieti! (rade cu drag). Totusi, este important sa cunoastem consecintele actiunilor noastre si sa apreciem cat putem cheltui de fapt. Nu trebuie sa fim duri cu noi insine cand se va intampla sa ramanem fara bani, dar trebuie mereu sa mergem inainte si sa vedem ce putem face pentru a ne repune pe linia de plutire! Acestea fiind spuse, nu putem recupera ce am pierdut si, desigur, nu voi avea cum sa iti mai aloc bani de buzunar pana saptamana viitoare… Pana atunci, incearca sa te gandesti la cele intamplate!
Luca: – Fieโ€ฆ Bine, mamaโ€ฆ Ai si tu dreptate in ceea ce spuiโ€ฆ Asa voi face.
Pana la urma, banii nu sunt un lucru menit sa ramana. Modul in care pleaca si vin inapoi reprezinta, intr-un anumit fel, stilul unui om de viata. Desi, poate, nu este cel mai incurajator lucru, banii sunt o mica reflectie a abilitatii tale sociale, dar nu te vor reprezenta niciodata, in totalitate, ca om! Ramane sa am rabdare si sa fiu mai grijuliu si chibzuit data viitoare!

Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Laurentiu Iordache
Art: Adrian Baldovin

What do you think?

Written by bookland

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Testimonial Georgiana Dedu – Director Scoala Gimnaziala Pantelimon (jud Constanta)

Masa rotunda olimpici civili si militari – episodul 3