S-a nascut pe 29 martie, acum 143 de ani… si n-a avut viata normala pe care o au majoritatea copiilor. Iubea literatura de cand era mica si cu toate astea nu a avut sansa decat la 2 ani de scoala. Apoi a abandonat, fiind nevoita sa tina loc de mama celor sase frati mai mici. In scurt timp a ramas orfana de ambii parinti, copil fara copilarie, bolnava de prea multa greutate a vietii pe care o cunoscuse deja. Citea si scria noaptea, la palpait de lumanare, ca peste ani sa fie parte a copilariei tuturor, iubita de atatea generatii de copii. Ea, copila care ne-a oferit noua copilaria pe care n-a avut-o.
Premiile nationale si internationale pe care le-a primit pentru creatiile sale nu au insemnat prea mult pentru ea. Un om cu inima de aur se hraneste cu bucuria pe care o aduce celorlalti. Asa era ea, femeia simpla care ne-a bucurat pe toti, la randul nostru, cand invatam sa citim primele versuri… -De ce m-ai prins in pumnul tau, copil frumos, tu nu stii oare ca-s mic si eu si ca ma doare… De ce ma strangi asa de rau? Erau semnate toate la sfarsit… de Elena Farago.
Comments
Loading…