N-am fost de acord niciodata cu faptul ca rasul a fost conceput doar pentru situatiile amuzante, doar pentru momentele fericite, doar pentru zilele senine, doar pentru momentele in care esti relaxat. Din contra.
Cu toate ca rasul si plansul sunt cunoscute drept simboluri pentru bucurie si tristete, am inteles ca repertoriul rasului si al plansului cuprinde o amestecatura de situatii. Nu mereu momentele fericite se leaga de ras. Uneori, cand esti prea fericit, plangi de bucurie – ca atunci cand te intalnesti cu o persoana draga pe care n-ai mai vazut-o de mult timp. Tot asa si cu situatiile de suparare spontana sau in care simti sangele cum ti se infierbanta. Uneori nu te incrunti si nici nu incepi sa plangi, ci incepi sa razi din senin. Un ras nervos sau poate un ras pe cinste, ca si cum ti-ai amintit de o gluma buna. Asa ajunge rasul un fel de capac pe care il ridici ca sa poata sa dea pe afara stresul sau supararea dintr-un moment nefericit. In fond, ce ai rezolva daca ai scoate fum pe nas? In cel mai bun caz, l-ai pune la punct pe cel care ti-a provocat aceasta stare. Dar nu se termina acolo, fiindca astfel de reactii vin la pachet cu durere de cap, consum inutil de energie si… de sanatate.
Apoi te intrebi ce a fost mai important pentru tine: sa arati ca esti cineva sau sa ai grija de sanatatea ta pe termen lung?
Oricum ar fi, rasul e benefic. Uneori radem degeaba. Si nu, nu e nevoie sa explicam nimanui de ce.
Nu vei sti niciodata din ce motiv radeam in poza. Lasa-i si tu pe altii sa-si puna aceasta intrebare despre tine!
Comments
Loading…