Mi-a ramas in minte imaginea focului aproape stins, in care mai palpaiau doar aschiile unor lemnisoare subtiri, rosiatice, in lumina ultimei flacari. Semana cu lava unui vulcan care ar vrea sa dea pe dinafara, dar nu are destula putere sa erupa. Asa a parut pana la ultima scanteie ramasa, pana cand caldura a incetat si a devenit din nou la fel de frig si noapte ca inainte.
Poate ca am inteles prea multe din imaginea simpla a unui foc aproape stins, sau poate ca mi-am imaginat asemanarea lui cu lumea noastra, a oamenilor. Avem dorinte. Pe unele le inflacaram, asa incat facem tot ce se poate face, pana la ultimul lucru care ne sta in putinta… doar sa obtinem ce ne dorim. Pe altele… le lasam sa moara cu o singura scanteie, fara sa depunem prea mult efort. Tot asa si cu promisiunile pe care le facem sau care ni se fac. Le credem, la pachet cu motivele pentru care nu au fost duse la indeplinire.
Depinde totul de cat de mult ne dorim si de cat de mult suntem dispusi sa ardem. Daca vrei destul de mult, poti. Restul? Sunt doar scuze.
Comments
Loading…