Consemnari din utopia lui Maz

Inevitabil, oricat de mult ne-am dori sa pastram fiecare experienta prin care trecem cu noi, este crucial sa dam uitarii cateva dintre ele. Desi pare imposibil, iar lucrurile pe care vrem sa le lasam in urma par sa fie cele de care nu putem scapa, mereu exista o solutie. Intr-o zi, o sa reusim sa […] More

Cand eram copil, simteam cum fiecare luna a anului imi da o imbratisare zdravana inainte sa plece si sa faca loc urmatoarei. Simteam ca timpul este rabdator cu mine, ca imi construieste un spatiu doar al meu in care sa nu simt rapiditatea cu care se scurg momentele. Crescand, am observat ca magia timpului a […] More

Viata este un lucru teribil de complicat. Putem foarte usor sa fim coplesiti de maretia ei si sa ne simtim pierduti. Privim in jur si nu reusim sa deslusim pe ce cale trebuie sa o luam. De obicei, in astfel de momente de incertitudine, ajungem sa ne bazam pe indicatiile celor din jur.   Suntem […] More

Am observat ca tot in viata se rezuma, mai mult sau mai putin, la dorinta de a duce la bun sfarsit o activitate, dorinta de a vedea rezultatul pentru a simti o oarecare validare pentru toata munca depusa de-a lungul timpului.   Ce se intampla dupa ce ajungem la sfarsit? Dupa ce ne-am oferit toate […] More

Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu ramana pur si simplu impresionata inainte marii ori sa se uite un pic mai mult la o vedere trimisa de pe malul unui lac ascuns strategic intre munti.   Suntem fascinati inca de mici de vuietul apei, de modul in care lumina se reflecta si ii […] More

La ce extreme se poate intinde hiperfixatia umana asupra trecutului? Observ cum oamenii se lasa din ce in ce mai mult acaparati de neajunsurile trecutului – un timp mult apus asupra caruia orice actiune este nesemnificativa. Tindem sa ne orbitam opinia de sine in jurul versiunii noastre mai intunecate, caracterizata de greseli si, mai presus […] More

Fiecare lucru are locul lui, predestinat si insemnat cu o eticheta. Este important ca fiecare sa isi pastreze spatiul bine delimitat pentru a se putea mentine un echilibru. Acelasi lucru se intampla si cu emotiile din interiorul nostru. Fiecare are o anumita bucatica de care se poate bucura astfel incat sa se mentina un echilibru […] More

Se spune ca ajungem sa pretuim un lucru numai atunci cand nu il mai avem, cand suntem fortati sa parcurgem un drum in care privim mereu inapoi, incercand sa cuprindem cu privirea macar o sclipire a lucrului pe care l-am pierdut. Prin natura noastra de fiinte care tanjesc spre absolut orice, tindem sa dezvoltam o […] More

O dilema la care nu am reusit sa gasesc raspuns pentru o perioada foarte lunga de timp a fost ce se intampla cu sentimentele pe care le avem fata de anumite persoane ce aleg sa se desprinda din viata noastra. Mi-a fost usor sa inteleg ca, incet, incet, emotia originala pe care o manifestam se […] More

M-am intrebat mereu care este nivelul standard minim la care trebuie sa ne ridicam pentru a ne dovedi vrednici de afectiunea celor din jur. Am presupus intotdeauna ca raspunsul orbiteaza in jurul efectului boomerang si ca un strop de bunatate manifestata galagios iti poate garanta macar o dovada de afectiune. Am inteles, ulterior, ca afectiunea […] More

De multe ori m-am gandit ce as face daca m-as intalni cu eu din trecut, cu eu inca aflata in vraja copilariei, in apogeul naivitatii si cu vesnicele lentile roz cazute pe nas. Mi-am imaginat ce sfaturi i-as putea da, ce drum i-as sugera sa ia si cum as putea sa o feresc de toate […] More

Un lucru bizar pe care l-am remarcat de-a lungul vremii este singuratatea pe care o manifesta atat de violent ranile noastre. Am observat ca nu exista o dorinta mai mare decat cea de a avea o alta rana care sa o oglindeasca pe cea precedenta, sa le observi cum se aliniaza si isi duc procesul […] More

Inca de cand eram mica mi-am dorit sa imi pictez peretii din camera mea. Cu cat inaintam in varsta si imi schimbam gusturile, culorile in care as fi vrut sa imi invelesc propriul “sanctuar” variau de la nuante vesele, intense, la unele mai palide si linistite. Mereu m-am gandit, insa, cum ar fi daca mi-as […] More

Oamenii tind sa isi scaneze imprejurimile cu un aparat cu lentile translucide. Astfel, obtinem o imagine superficiala a lumii in care traim si, cu toate acestea, ajungem sa emitem concluzii eronate. Vedem ce suntem lasati sa vedem si, privind ochii mari si zambetele sclipitoare ale celor din jur, tindem sa credem ca suntem inconjurati de […] More

De cate ori s-a intamplat sa iti incolteasca undeva, printr-un colt al mintii, o idee? Un plan? Ori o rezolvare pentru o problema intampinata? Frecvent, insa de cate ori ai lasat-o sa evadeze? Suntem atat de consumati de parerile inca nespuse ale celor din jur incat tindem sa ne inchidem gandurile in gratiile mintii pana […] More

Oameni fiind, suntem meniti sa experimentam tot felul de emotii. Pe parcursul dezvoltarii noastre, ajungem sa ne conturam o personalitate in exemplar unic a noastra, ce straluceste in colturi datorita unui grup mai mic de emotii ce o definesc. Am invatat de-a lungul timpului ca fiecare om este marcat de o emotie, ca si cum […] More

Nu imi place sa imi pun zahar in cafea. De cele mai multe ori aleg sa o beau cat de amara se poate si sa starnesc mici comentarii din partea prietenelor mele. Imi place sa imi construiesc acest alter-ego dur care nu are nevoie de indulcitori si care ia viata in piept indiferent de cat […] More

Am auzit de foarte multe ori zicala „Priveste jumatatea plina a paharului!” iar, cand eram copil, o foloseam drept aport de optimism si vedeam lumea prin ochelari cu lentile rozalii. Pe masura ce am pasit pe drumul adolescentei si m-am lasat captivata de intrebari existentiale si – mai mult sau mai putin – stupide, am […] More