In compania ta

Ne plangem de singuratate de cand am descoperit ca exista si alti oameni in afara de mama si de tata. De ce singuratatea e echivalenta cu nefericirea? Nu-i placut sa fii singur cand ceilalti au prieteni, nu-i placut sa stai singur la masa cand mesele din jur au cel putin doua scaune si sunt amandoua ocupate – la masa ta, un scaun e liber.

Exista un motiv al singuratatii. Fiindca daca ea n-ar fi, n-am sti cat e de placuta compania cuiva. Si totusi, singuratatea nu ar trebui sa aiba ca ecou servetele imbibate in lacrimi si boluri pline cu inghetata, drept consolare. Vrem sa evoluam si sa fim mai buni, mai sus, mai aproape de varianta noastra cea mai buna. Si cea mai buna evolutie are loc in locuri pustii, in locuri in care linistea e unicul sunet auzit de cele doua urechi ale tale.

In singuratate am invatat sa imi ascult gandurile, in singuratate am invatat sa ma iubesc, sa ma consider o prioritate. In singuratate am aflat ca imi plac plimbarile lungi si picurii de ploaie care se scurg pe piele. In singuratate am descoperit ca din cerneala pot face litere, apoi cuvinte, fraze, randuri si tot acolo au luat nastere si primele mele texte.

Singuratatea e un loc, nu o stare. Un loc in care ai sansa sa te dezvolti tu, pe tine, in compania ta.