De bine sau de rau, ca vrem sau ca nu vrem, viata pe care o traim e un subiect de roman… nescris. Avem un inceput si un parcurs, cu intrigi nenumarate. Acum esti sus, maine esti jos si nu depinde totul de tine. Comportamentul exemplar nu iti da garantia unui traseu liniar – din contra. Alegi pe unde mergi, dar nu stii ce te asteapta.
In cele din urma, am inteles cum reusim sa ne maturizam. Unele zile sunt holuri lungi, luminoase, unde avem timp sa ne obisnuim cu binele – si ni se pare ca exista mult, destul si suficient. Dar odata ce ajungi la o concluzie, drumul ti se ramifica pana intelegi ca poate fi si altfel. Dupa holul luminos, in spatele usii care te asteapta in capat, e un nou loc pe care nu il cunosti, dar pe care trebuie sa-l strabati. Poate ca nu va fi asa lumina ca inainte, dar o sa inveti sa stralucesti in intuneric. In fond, viata e facuta din piese mici pe care le descoperi in incaperi diferite – capitole ale vietii. Doar ca oricat de vasta ar fi experienta de viata a cuiva, oricat de pregatit ai crede ca esti, drumul tau e diferit de toate celelalte. Nu, nu esti destul de pregatit niciodata.
Ca oricare capitol care se incheie cu punct, trebuie sa intelegem ca tot la fel se termina si capitolele din viata noastra. Poti sa te invarti in cerc in aceeasi camera, sa dai citire acelorasi randuri din nou si din nou si din nou, dar usa din capatul camerei e singura cale de iesire si o vei apuca pe acolo inevitabil. Azi te intrebi „De ce?”, maine intelegi fara prea multe intrebari.
Toate se intampla cu un scop. Daca te afli intr-o incapere careia nu ii gasesti sensul, nu te opri din cautat: esti in locul potrivit.
Comments
Loading…