Intalnire reala sau digitala?

Cosmin și tatăl lui sunt în sufragerie. Cosmin stă pe telefon, tastează și zâmbește.
TATA: De ce zâmbești așa?
COSMIN: Mi-a trimis Anastasia o postare pe insta și e amuzantă.
TATA: Care Anastasia? Fata vecinilor?
COSMIN: Da, da, ea.
TATA: Și e amuzantă, zici?
COSMIN: Postarea. Ea nu știu cum e.
TATA: Păi, cum? Nu vorbiți?
COSMIN: Nu prea. Doar ne trimitem postări și maxim comentăm despre ele.
TATA: La asta se rezumă comunicarea voastră?
COSMIN: O mai întreb uneori și ce face, cum se simte.
TATA: Da? Ia du-te să o întrebi acum că stă afară, în curte.
COSMIN: Poftim? Cum să mă duc așa la ea?
TATA: Ai zis că o întrebi uneori ce face. Ce ți se pare în neregulă să te duci să vorbești cu ea?
COSMIN: O întreb prin mesaje, tată. N-am vorbit cu ea în realitate până acum.
TATA: Tu îți dai seama cum sună asta, Cosmine? Vorbești prin mesaje cu fata din curtea alăturată, dar în viața reală nu ați vorbit niciodată. Deși nu realizați, voi, tinerii, aveți nevoie să relaționați direct, să comunicați deschis, să vă dezvăluiți și să vă modelați în mod pozitiv personalitatea…
COSMIN: Cum sună asta? Nu înțeleg.
TATA: Greșit sună. În neregulă. Acum te duci să vorbești cu ea. Hai, hai. Și îți lași telefonul aici.
COSMIN: Cum??? Nu pot face asta.
TATA: Cum să nu poți? Nu poți vorbi cu o fată? Cu care deja ești familiar cică pentru că vorbiți prin mesaje, însă emoticonurile și scrisul nu pot înlocui gesturile importante în transmiterea informațiilor despre emoții și trăiri.
COSMIN: Așa bine, nu pot. Ce îi zic?
TATA: O întrebi ce face.
COSMIN: Așa dintr-odată? Nu are niciun sens.
TATA: Te descurci tu. Haide, că doar n-am crescut un laș.
Cosmin merge stresat, emoționat, rușinat. O vede stând pe iarbă în curte cu telefonul în mână. Își spune în gând: „Tata are dreptate, hai că poți, Cosmin. Nu ești laș, ce naiba. Cum să nu poți vorbi cu o fată. Dar oare ce îi zic? Hai că văd eu pe moment ce îmi vine în cap.” Se apropie de ea, ea îl vede, își zâmbesc. Cosmin se fâstâcește, nu știe cum să înceapă conversația.
COSMIN (emoționat): Bună…
ANASTASIA: Hey!
COSMIN: Te-am văzut aici și m-am gândit să trec să te salut.
ANASTASIA: Ce drăguț.
COSMIN: Ce faci?
ANASTASIA: Stăteam pe insta, nimic interesant. Tu?
COSMIN: Și eu, înainte să vin.
(…)
Cosmin intră înapoi în casă.
TATA: Deja te-ai întors? Ai plecat de 2 minute.
COSMIN: Ieșim la un suc!!!! (râd și se bucură amândoi)
TATA: Wow, nu mă așteptam să ajungi deja atât de departe.
COSMIN: Cum să nu? Doar n-a crescut tata un laș.
TATA: He-he, corect! Așa se face, Cosmine! Nu vorbit prin mesaje. Ce comunicare mai e și aia?
COSMIN: Mai ușoară în orice caz.
TATA: Da, mai ușoară, că nu ajungi să te confrunți cu adevărat cu cealaltă persoană. Să îi simți energia, să lași energia ei să îți modifice ție energia. Oricum, cum te simți acum că ți-ai făcut curaj să o abordezi în mod real?
COSMIN: Foarte bine, cred, dar nu conștientizez încă ce s-a întâmplat. Mă simt foarte agitat.
(…)
TATA: Nu te mai panica, gata. Ce e mai greu a trecut. Ai spart gheața. Tipa e și ea interesată. Acum lasă să curgă totul de la sine. Nu mai pune presiune pe tine.
COSMIN: Și cum las să curgă totul de la sine?
TATA: Fii prezent, fii acolo, atent la ea. Lucrurile se întâmplă ele natural.
Cosmin își ia telefonul de pe masă să și-l bage în buzunar.
TATA: Ce faci cu ăsta? Îl lași acasă.
COSMIN: Cum să-l las acasă?
TATA: Așa bine. Hai că am văzut destui tineri stând împreună la masă, dar amândoi pe telefoane. Singuri în doi. Acum te duci acolo să o cunoști pe Anastasia, să știi să îmi spui și mie ceva despre ea. N-ai nevoie de telefon.

Epilog: În ultimele două decenii rețelele de socializare au pus stăpânire pe noi și cu greu mai reușim să ne facem conexiuni interumane reale. Dar în ele stă esența vieții umane. Suntem ființe sociale, suntem construiți să comunicăm unii cu ceilalți, iar efectul social media-ului este doar iluzia unei comunicări. Nimic adevărat nu se stabilește între doi oameni din spatele a două ecrane. Este o comunicare virtuală lipsită de emoții autentice. Ar trebui să reînvățăm cum să comunicăm în realitate cu cei din jurul nostru, să ne reîntoarcem la cine suntem, să depășim anxietatea socială provocată de comunicarea strict digitală și să ne întâlnim cu adevărat cu ceilalți și cu noi înșine. Viața este întâlnire.

Voice-over: Mihaela Tatu & Rares Florin Stoica
Copywriter: Elena Vari
Art Director: Adrian Baldovin