Inca de mici, suntem incurajati sa fim curajosi si sa ne exprimam parerile indiferent de cat de nebunesti ar suna. Suntem stimulati sa ne facem vocea auzita si sa nu ajungem sa ne amestecam prin multime din pricina tacerii.
Cu toate acestea, cand devine libera exprimare un prilej pentru injustitie si dovezi ale rautatii?
Nu vom putea vreodata sa rezonam cu absolut tot ce se intampla in jurul nostru. Vor exista lucruri care sa nu fie pe placul nostru, insa nu trebuie sa ne inabusim simturile si sa uitam ca poate celui de langa noi ii plac respectivele lucruri. Tind sa cred ca avem aceasta inclinatie spre a critica orice nu face parte din sfera aprecierilor creata de noi, alegand sa fim ignoranti fata de sferele celor din jur. Uitam ce inseamna cu adevarat libera exprimare si ne folosim de o critica ascutita ce strapunge bula colorata de sapun a celui din langa noi.
Suntem fiinte rationale ce pot deduce cand este esential sa vorbim si cand sa ne impunem o bariera a linistii. Consider ca daca nu avem nimic politicos de spus, mai bine pastram tacerea.
Comments
Loading…