Marius Chivu – Cititul este o sursa constanta de dezvoltare (1)

„Oamenii consuma cultura, doar ca difera tipul de cultura pe care-l consuma: ca vizionam documentare, ca mergem la biblioteca, tot cultura este. Ca mergem la concerte, ca achizitionam vinyl-uri, ca mergem la festivaluri de film, tot cultura este… sunt diverse forme ale artelor. Intr-un fel sau altul, toata lumea traieste in mijlocul unor preocupari culturale si toata lumea are de-a face cu artele. In Romania, consumul de arta inalta este destul de mic. In continuare avem festivaluri oarecum restranse, tirajele cartilor nu sunt grozave. Teatrul este o arta care merge mai bine. Am vazut ca cinematografia romaneasca desi castiga in mod constant premii in strainatate, oamenii nu sunt atat de incantati sa vada filme romanesti.
Are legatura cu scoala. Scoala din punctul meu de vedere este veriga slaba.
Din pacate copiii termina diferite forme de invatamant si nu raman cu o intelegere exacta a ceea ce inseamna arta si cultura, a felurilor in care o carte, un film, o piesa de teatru consumate in mod regulat te pot ajuta sa duci o viata mai buna, sa te dezvolti ca persoana, sa fii un om mai interesant care sa inteleaga mai bine viata, sa comunice mai bine cu ceilalti, sa inteleaga diversitatea din lume.
Toate aceste lucruri ar trebui sa fie o prioritate pentru sistemul educational. Din pacate, scoala este nereformata… Numai exemplul manualelor care sunt atat de putin schimbate fata de generatia mea arata ca nu tin pasul cu vremurile in care traim. De asta, tinerii care odata ce au terminat scoala continua sa citeasca, sa exploreze vasta productie culturala a lumii sunt niste fericite exceptii, supravietuitori ai sistemului de invatamant. Pe ei, scoala nu i-a obosit, nu i-a uzat, nu le-a bagat in cap ca cititul, de pilda, este un moft, ci o necesitate si o sursa constanta de dezvoltare.
Sunt doua aspecte aici! Aspectul pozitiv: esti foarte liber sa scrii ce-ti doresti, ce vrei. Literatura este in principal un hobby si atunci esti liber s-o practici in masura, in ritmul in care-ti place, poti sa scrii mai multe genuri, oriunde pe bloguri… Am debutat cu poezie, am scris proza scurta, am o antologie de proza scurta care se cheama Kiwi. Am facut festivaluri de proza scurta, am tradus proza scurta. Am facut calatorii in Himalaya si Anzi. Am publicat carti de calatorie. Partea mai putin buna: castigurile sunt aproape nesemnificative. Daca, combin scrisul cu activitati adiacente, ma implic in evenimente culturale, atunci scrisul se combina placut si se completeaza…
Cand am fost in Himalaya nu a fost o forma extrema de a urca pe munte, nu sunt un alpinist, a fost un tracking care m-a dus pana la 5400 m, printr-o trecatoare care poate fi traversata pe jos.
Calatoria este ca oricare alta forma de arta pentru mine, te expune unui contact direct, nemediat cu o cultura straina in toate formele posibile: cunosti oamenii, le asculti limba, vezi mestesugurile, cunosti fauna, flora. E o forma extraordinara, completa de cunoastere a unui loc pe care doar cartea ti-o ofera. De fiecare data cand calatoresc, citesc foarte mult despre locul respectiv, literatura tarii respective. Calatoriile lungi pe care le-am facut s-au transformat in carti de calatorie. Imi place sa tin jurnale de calatorie tot dintr-o incercare de a consemna din ceea ce vad, ce simt, ce aud si pentru a prezerva mai bine memoria unei calatorii. Ne imaginam ca o camera de filmat sau foto poate sa inlocuiasca memoria. Naratiunea e o forma mai durabila de a prezerva amintirea unei calatorii.”
𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐡𝐢𝐯𝐮 – 𝐒𝐜𝐫𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫