Puterea lui „a avea” isi pune amprenta pe oriunde ajunge. Cand nu avem, ne dorim. Cand avem, ne dorim mai mult. Cand avem mai mult, tot nu e suficient si inca mai vrem. Cand ne oprim din a vrea? Niciodata.
Intai vrem o jucarie a noastra. Apoi mai multe. Apoi un telefon. Un laptop. Un laptop mai bun. O bicicleta. O masina. Azi am un Fiat. Maine vreau un BMW. Am o casa: are doua camere. Zic „merci” si incep sa ma uit dupa una mai mare. M-am mutat. Nu-mi incap in debara toate borcanele de castraveti murati, deci… nu mi-ar sta rau intr-o vila. Cam mica vila, mi-ar trebui doua. Si o casa de vacanta. Ce sa fac cu ele? Sa le am!
…iar in parcarea de la Lidl, o batranica, stand pe un scaunel de lemn, imi zambeste si-mi da „buna ziua”. Eu am uitat cum se scoate zambetul din traista si se pune pe fata. Nici traista n-o mai am, ca am dat-o la schimb pe o geanta scumpa, cand a inceput sa-mi fie rusine sa merg pe strada cu micul meu ghiozdan „no name”. De atunci a inceput nefericirea, crezand ca daca strang totul pentru mine, viata va fi mai buna. Batranica vinde cu 5 lei caciulite crosetate si e mai fericita decat sunt eu.
Eu sunt tu, omul care niciodata nu e multumit
Comments
Loading…