„Eu am fost un mototol, care in liceu nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge student. Mi se parea ceva paranormal. Era o emisiune la radio care se numea Student Club: mici interviuri de la centre universitare, mici episoade de viata. Auzeam tineri de la Iasi, de la Cluj vorbind si mi se pareau nepamanteni, veniti din alta dimensiune. Cum sa ajung eu sa fac parte din ei? De unde erezia asta ca eu terminand liceul sa ma cocot acolo… in studentime?
Mi se parea un vis! Visul a devenit realitate pentru ca am fost tenace, mi-am stiut interesul, fara sa afectez interesul altora! Sa nu calci pe cadavre! Sa dai din coate la propriu ca sa-ti croiesti un rost in viata dar sa nu dai ghionturi in asa fel incat sa-i scoti de pe traiectorie pe altii!
Viata are si o componenta morala si etica! In lumina componentelor astora tu, ca sa poti dormi linistit noaptea trebuie sa stii ca ceea ce faci, nu faci in detrimentul altora. Faci pentru tine! Dar n-o faci cu pretul postului altcuiva, cu pretul unei cariere frante, cu pretul unei delatiuni. Mai adaug doua componente la succesul acesta din liceu catre facultate: sansa si frica de armata. Pe vremea aceea daca picai la facultate si erai baiat, te lua la armata, pe 1 an si 4 luni.
Si astfel am ajuns la facultatea la care mi-am dorit sa ajung, la o grupa speciala de traducatori. Am intrebat ce nevoie ar fi de mine pe piata muncii dupa absolvire. Mi s-a spus ca va fi mare nevoie! N-a fost imediat. Dupa 10-15 ani, am facut un pui de cariera ca traducator & interpret. Am mers in delegatii… Pana la urma a fost rentabila prezenta mea in grupa de traducatori. Mi-a prilejuit intalnirea cu niste profesori eminenti, unii dintre ei. Am optat pentru o cariera de profesor de engleza intr-o localitate Faget, jud Timis. Mi-a produs cateva dintre cele mai frumoase amintiri, eu plecand la drum catre necunoscut. Stiam ca Faget are gara. N-am stiut ce gasesc acolo. Am gasit niste oameni bine instalati in rosturile lor, niste profesori daruiti. Am plecat de acolo foarte trist dupa patru ani si ceva! Mi-am dat definitivatul la Timisoara. Eu as fi vrut sa scriu. Incepusem deja un roman. Dar m-am gandit ca n-are rost sa cred ca va fi publicat, cata vreme nu voi face jocul compromisurilor care se cereau de la toti scriitorii. Din 1989 am inceput sa ma gandesc la o cariera in adevaratul sens al cuvantului, o cariera care sa ma reprezinte, sa nu ma falsifice, de care sa nu-mi fie rusine. Nu poti merge drept inainte, tinand linia fara niciun fel de abatere. Am avut mici devieri de parcurs, dar erau inerente…
Acum dupa 30 de carti publicate si peste 100 de traduceri, pot sa ma uit in urma si sa spun Da! Am facut ceva in viata! Daca mi-ar fi spus cineva acum 25 de ani ca o sa fiu un scriitor cunoscut, o sa publici la o editura importanta, l-as fi trimis la cel mai apropiat cabinet, unde stiam eu ca este un medic destoinic.”
𝐑𝐚𝐝𝐮 𝐏𝐚𝐫𝐚𝐬𝐜𝐡𝐢𝐯𝐞𝐬𝐜𝐮 – 𝐏𝐫𝐨𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫, 𝐣𝐮𝐫𝐧𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭 & 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭𝐨𝐫
Urmareste noutatile despre activitatile Asociatiei BookLand si pe platformele sociale:
Facebook:
Comments
Loading…