Oricat de multe am sti, mereu mai exista ceva nou de aflat. Astazi vreau sau iti spun despre o performanta romaneasca in atletism. De ce? Pentru ca suntem un popor de oameni capabili, cu fapte ce merita amintite si peste ani – ceea ce nu prea facem, uitarea e mai la indemana. Poate, in felul asta, ne vom trezi, incet, din starea noastra de latenta si vom lasa si noi in urma ceva ce merita povestit peste ani.
7 iunie 1958 a fost ziua in care Iolanda Balas a stabilit recordul mondial la saritura in inaltime – 1,78 m. Acest prag a fost depasit in atletism destul de curand, ceea ce a determinat-o pe atleta sa ne arate ce inseamna perseverenta: incerci din nou si din nou, pana ajungi cel mai bun in ceea ce faci. Asa a ajuns sa restabileasca recordul mondial din nou si din nou.
Afland despre performantele ei, imi aminteam si eu de efortul si munca din spatele medaliilor de aur. Din afara, se vede doar o prestatie in cadrul unui concurs si un zambet frumos, cand esti urcat pe podium. Dar jocul e mult mai mult de atat. Performanta se obtine prin ore de munca si sacrificiu, asa cum si eu am experimentat la randul meu. Nu mai contau durerile de muschi, nici oboseala care curgea ca sangele prin vene. Merita totul, cand iti vedeai cu ochii performantele si evolutia.
Vreau sa stii ca tot efortul pe care il depui acum, e imbuteliat in sticla succesului tau. Continua tot asa!
Comments
Loading…