SCENA I – 𝐼𝑛 𝑠𝑎𝑙𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑎
ADOLESCENTA – Din nou?! E a treia oara cand primesc nota asta stupida. De fiecare data ma straduiesc mai tare si mai tare… pentru ce? Pentru acelasi rezultat jalnic.
PRIETENA – Ei, lasa! Tu te pricepi la altele. Bucura-te pentru mine, macar. Eu am luat 9. Am evoluat cu o jumatate de punct de la testul anterior!
ADOLESCENTA – Ce rau de tine!
COLEGA 2 – Ai luat 5?! Scuza-ma ca iti zic, dar cu sirul tau infinit de nota 5 la creatie literara… n-ai sa scoti niciun best seller. Uite aici, la mine e deja a treia nota de 10! 10… cu felicitari! As putea sa iti dau ceva meditatii, poate s-ar lipi un pic din talentul meu si de tine. Dar vezi ca… o sa coste. Bani adevarati, nu mazgalituri d-alea de-ale tale!
ADOLESCENTA – Nu, merci. N-am nevoie de nicio meditatie din partea ta.
COLEGA 2 – Si eu care voiam sa fiu draguta… Dar pana la urma… ti-o spun verde-n fata: n-ai ce cauta la filologie cand ai talent pe minus.
ADOLESCENTA – Bine ca ai tu talent cat pentru toti!
PROFESOARA – Domnisoara, avand in vedere ca esti singura cu un rezultat atat de prost, in mod consecutiv, nu e indicat sa iti permiti sa vorbesti despre talentul altora. Macar colegii tai il au. Tu ai… un 5. Si ala de mila. Ti-ai gresit locul.
ADOLESCENTA – Super… de parca nu stiam…
SCENA II – 𝑃𝑒 ℎ𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑠𝑐𝑜𝑙𝑖𝑖, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑢𝑟𝑖.
ADOLESCENTA – Colegii mei vor ajunge scriitori. Vor… vor avea cate un best seller… Si uite asa, pentru ca altii se vor bucura de talentul lor, se vor bucura si ei de viata. Vor avea numele pe Wikipedia… si textele in manualele de romana din gimnaziu… poate chiar si din liceu. Din liceul asta.
PRIETENA – Alo? Pamantul catre prietena mea care se pricepe sa inventeze scenarii care se intind pe toti anii viitorului?
ADOLESCENTA …si… elevii astia care au facut picturile… Au deja lucrarile expuse la prima lor expozitie. Acum hai, ca intarziem la teatru.
SCENA III – 𝐿𝑎 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢
PRIETENA – N-am inteles niciodata cum pot actorii sa planga in piesele de teatru. Sau in filme. Priveste-l pe cel in mov. Zici ca simte atat de tare dezastrul din piesa pe care o joaca… incat plange chiar el, nu personajul interpretat.
ADOLESCENTA – Iti zic eu secretul. Se numeste talent. Altfel n-ar reusi sa dea viata piesei. Sunt artisti. Si tu, fiindca si tu scrii bine. Sunteti cu totii niste talentati, iar eu…
PRIETENA – Iar tu..? Iar tu… desenezi din nou. Chiar si aici. Si imi mai spui mie despre talentul celorlalti…
ADOLESCENTA – Mie doar imi place. Nu e talent. Nu sunt destul de buna.
Piesa de teatru se termina, oamenii aplauda.
SCENA IV – 𝑝𝑒 ℎ𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖
ADOLESCENTA – Ma scuzati… sunt…
ACTORUL – Talentata! Esti talentata!
ADOLESCENTA – Voiam sa spun… impiedicata. Si cred ca si dumneavoastra voiati sa spuneti la fel. Talentat sunteti dumneavoastra… nu eu. Sunt doar niste desene. Sunt la filologie, dar profesoara mi-a spus ca mi-am gresit locul…
ACTORUL – Draguta, daca tu crezi ca sunt talentat… Lasa-ma sa iti spun si eu despre talentul tau. Profesoara ta avea dreptate. Ti-ai gresit locul. Ca locul tau nu e la filologie, ci la arte plastice. Uite ce desene! Uite ce maini de artista!
ADOLESCENTA – Vorbiti serios?
ACTORUL – Foarte serios! La ce iti trebuie talentele altora cand il ai deja pe al tau? Mai ai de perfectionat, dar desenele tale sunt minunate. Asta sunt eu? Cum ai reusit sa ma desenezi asa detaliat pe intuneric?
ADOLESCENTA – Pai… imi place mult ceea ce fac. Si pentru ca imi place, fac asta mereu.
ACTORUL – Ei bine, despre asta e talentul. Doar tu stii cat de tare iti place. Eu stiu ca ai un talent rar.
PRIETENA – Acum poti incepe sa faci scenarii si despre viitorul tau stralucit!
Talentul nu e o placinta mare, care se imparte unora, iar tu ramai fara portie. Poate ca te uiti la toti cei din jurul tau si vezi ca fiecare e foarte bun la ceva. Poate ca tu nu canti la fel de bine. Poate ca tu nu scrii la fel de bine. Poate nu ai talentul lor, chiar daca esti inconjurat de ei. Un lucru sigur e faptul ca tu ai deja talentul tau. Si e posibil sa fii atat de obisnuit cu el, incat sa nu iti mai dai seama cat e de special. Nu spune ca nu esti destul de bun. Daca te straduiesti si nu reusesti in mediul in care esti, poate ca ti-ai gresit locul. Dar ai si tu un loc potrivit tie: acolo unde talentul tau este apreciat.
Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Monica Faur
Comments
Loading…