Cine sunt eu, adolescentul?

SCENA I – 𝑙𝑎 𝑝𝑠𝑖ℎ𝑜𝑙𝑜𝑔, 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑏𝑖𝑛𝑒𝑡
ADOLESCENTUL – Stiu despre mine, pana acum, ca m-am nascut si ca… traiesc. Stiu cum arat, stiu cum ma simt, stiu cum se aude vocea mea. Si cam atat. Cine sunt eu, de fapt? Spuneti-mi, va rog… fiindca Google nu stie sa-mi raspunda la aceasta intrebare.
PSIHOLOAGA (𝑛𝑢 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑙𝑎 𝑐𝑒 𝑖 𝑠-𝑎 𝑠𝑝𝑢𝑠) – Ahaaaa… stii ce? Ai depasit cu 35 de secunde limita sedintei tale de consiliere si ar cam trebui sa pleci acum. Ti-as fi raspuns la intrebarea ta despre… aaa… da, intrebarea pe care ai pus-o. Dar vezi tu… nu mai e timp, da… ce pacat! Fara suparare, dar mai am si alti psiho… pardon! pacienti de tratat… asa ca tine.
ADOLESCENTUL – Scuzati… dar cum ramane cu tema? Nu mi-ati spus ce sa exersez pana data viitoare… (𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑛𝑑𝑒𝑠𝑡𝑒) …psiho… psi…ho… ce voia sa zica?
PSIHOLOAGA– Exerseaza.. cum sa te grabesti un pic mai repede si…
ADOLESCENTUL – Doamna psiholog, dar asta nu ma ajuta sa ma simt mai bine! (𝑡𝑜𝑡 𝑝𝑡 𝑠𝑖𝑛𝑒) …psi..ho…
PSIHOLOAGA – Raspunsuri! Fa o cercetare si culege-ti raspunsuri la intrebarea ta.

SCENA II – 𝑙𝑎 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎
ADOLESCENTUL (𝑑𝑢𝑝𝑎 𝑐𝑒 𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑜 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑎𝑠𝑖 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢) – Nu, doamna profesoara. Nu stiu cum se rezolva ecuatia asta. Trebuie sa ma intelegeti… matematica nu e tocmai punctul meu forte…
PROFESOARA – Nu e punctul tau forte… dar care e? Stai sa iti zic eu care-i punctul tau forte: nimic! Nu esti bun de nimic! Si tot asta si esti: un NIMIC! Ecuatii… nu! Matrice… nu! Legi de compozitie… nu!
ADOLESCENTUL (pentru el) – Psi.. ho… nimic…
COLEG 1 – Haa, prostule!
COLEG(A) 2 (𝑟𝑎𝑑𝑒) – Esti un ciudat! Toata lumea stie sa faca ecuatii… mai putin tu!
ADOLESCENTUL (𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑖𝑛𝑒) – Sunt un psiho… prost… ciudat… asa mi-au zis… Asta sunt eu, de fapt? Credeam ca sunt… un pic mai mult decat atat… Macar… primesc raspunsuri la intrebarea mea. Toti au cate un raspuns pentru mine.

SCENA III – 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎
MAMA (𝑏𝑙𝑎𝑛𝑑, 𝑛𝑒𝑑𝑢𝑚𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎) – Ce-i cu tine azi, copilul meu? De ce esti asa tacut?
ADOLESCENTUL (𝑖𝑚𝑏𝑢𝑓𝑛𝑎𝑡) – N-am nimic. A fost doar… aa… o zi proasta.
MAMA – Orice ar fi fost, esti prea destept ca sa ramai in starea asta asa mult timp.
ADOLESCENTUL (𝑐𝑢 𝑔𝑙𝑎𝑠 𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑎𝑛𝑑) – Destept?! Mama… deja am gasit raspunsurile la intrebarea mea. Sunt un psiho… un psiho… nimic! Un prost, ciudat.. o aschie… (𝑚𝑎𝑖 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑡) Sunt o rusine!
MAMA (𝑢𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎) – Vai de mine, dragule… dar cine te-a mintit? Sa nu mai spui asa ceva despre tine niciodata!
ADOLESCENTUL – Tu nu intelegi! Eu asta sunt… asa spun… TOTI!
MAMA – Nu stiu cine sunt acesti toti, dar hai sa te intreb ceva. Toti te stiu. Dar te cunoaste vreunul dintre ei? Ce a facut pentru tine vreunul din acesti toti? Au ei vreo contributie sau vreun merit pentru ceea ce esti? Le datorezi ceva? Raspunsul e NU. Si atunci… ce anume face parerea lor importanta pentru tine? Ce drept au ei sa iti spuna CINE esti TU? Eu te cunosc cel mai bine. Si iti spun eu CINE esti TU.
ADOLESCENTUL – Un nou raspuns la intrebarea mea?
MAMA – Da! Singurul raspuns valabil. Esti un copil valoros, cu personalitate deosebita. In inima ta incap toate oceanele, iar mainile tale culeg fapte bune de peste tot. Esti talentat. Iar talentul si desteptaciunea ta nu inseamna sa te pricepi la toate. Tu esti deja cel mai bun in ceea ce faci! Ai un chip luminos si frumos, chiar si cand iti mai apar cosuri. Nu trebuie sa tragi de fiare ca sa atragi atentia. Tu definesti deja sarmul… si normalitatea. Esti unic. Si nu e treaba ta sa demonstrezi asta nimanui. Imi promiti sa tii minte?
ADOLESCENTUL – Sunt… unic! Asta sunt eu… de fapt. Si acesta e unicul raspuns pe care il voi pastra intiparit in minte si in suflet, ca sa nu ma mai clatine vorbele nimanui!

Cat e viata de lunga, mereu si peste tot se vor gasi oameni care sa isi dea cu parerea despre tine. Vei auzi multe minciuni repetate, toate la adresa ta. Atunci e important sa iti amintesti ca nimeni nu are dreptul sa te defineasca dupa propria opinie. Si daca totusi cineva o face, ai datoria sa nu crezi ceea ce ti se spune. Daca vrei sa afli adevarul despre tine, intreaba pe cineva care te cunoaste cu adevarat. Acela e singurul raspuns valid si valabil, care ar trebui sa te ajute sa intelegi ceea ce esti cu adevarat. Nu trebuie sa fii bun la toate. Esti tu – iar asta e ceea ce te face unic.

Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Monica Faur