in , , ,

Adolescenta care se simte ca o atipica vs problemele/emotiile ei

ADOLESCENTA (𝑐𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑖𝑛𝑒) – Oare… m-am trezit in dimineata asta? Nu ma uit pe geam, dar simt cu ochii inchisi cat e de intuneric. Stai! (pauza) Nu cred ca stiu sa simt si intunericul de afara. Insa pe cel din mintea mea… il stiu prea bine. E ca o mazga groasa si urata, ca o franghie care imi spanzura… (𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑟𝑢𝑝𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙 𝑔𝑎𝑛𝑑 – SINUCIDEREA)

SINUCIDEREA (𝑏𝑟𝑢𝑠𝑐) – Corpul! Franghia iti spanzura corpul!

ADOLESCENTA (𝑡𝑖𝑚𝑖𝑑𝑎) – De fapt… voiam sa spun… ca intunericul imi spanzura emotiile si…

SINUCIDEREA – Totuna! Asculta la mine, tu, copila! In calitate de cel mai pretios gand al tau, imi permit sa ma ofer drept solutie: Eu, Sinuciderea, te scap de durere! …si de emotii, daca tot ziceai ca nu le vrei. Ca un bonus – scurt si rapid!

ADOLESCENTA (𝑑𝑖𝑠𝑝𝑟𝑒𝑡𝑢𝑖𝑡𝑜𝑟) – Ha! Zici tu ca reusesti sa faci ce nu am reusit eu in viata mea de pana acum…! – 𝑝𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡𝑎, 𝑎𝑝𝑜𝑖, 𝑝𝑒 𝑔𝑎𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖: Dar… daca totusi ai dreptate?

SINUCIDEREA – Exact, te-ai prins! Vezi? esti desteapta! Iar locul potrivit celor destepti… e la o sueta pe lumea cealalta! Pamantul e doar pentru prosti. N-ai observat si tu ca-s peste tot pe unde mergi? Tu esti problema in lumea asta. Splendoarea n-are ce cauta aici. Hai, vino-ncoace, sa terminam mai repede.

ADOLESCENTA se ridica din pat si merge spre franghie – Bine, dar spune-mi sincer… moartea… doare?

SINUCIDEREA – E ca o piscatura de tantar in jurul gatului. Numeri pana la 15 si gata cu durerea!

IUBIREA (𝑓𝑢𝑙𝑔𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟) – Dobitoaca de Sinucidere! Pic de inima n-ai. Strange-te tu de gat cu franghia ta si dupa ce mori, spune-ne cum e! (𝑎𝑝𝑜𝑖, 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒, 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑎𝑑𝑜𝑙𝑒𝑠𝑐𝑒𝑛𝑡𝑎) Draga mea, tu inca nu m-ai cunoscut pe mine! Cel putin… nu in totalitate!

ADOLESCENTA – Tu cine esti? Nu vezi ca intrerupi afaceri importante? Eram pe cale sa scap de durere, platind un pret infim…

IUBIREA – Eu sunt cel mai frumos motiv ca sa traiesti! Sunt eu… sunt… Iubirea! Nu m-ai vazut, dar m-ai simtit in imbratisarile parintilor tai. Gandeste-te acum ce reci si goale le-ar fi bratele daca ai alege franghia in loc sa ma alegi pe mine. Durerea nu dispare, ba chiar… se inmulteste.

ADOLESCENTA – Mereu am vrut sa fiu o opera de arta. Ca o pictura de pe care nu iti mai poti lua ochii… fie ea si scaldata in sange. Sa fiu un gand permanent in mintea cuiva. Imi doresc sa fiu privita asa. Si totul te costa pana la urma… n-am dreptate?

IUBIREA – Totul costa. Dar viata ta e mai pretioasa decat orice. Eu pot sa iti arat cum esti deja opera de arta despre care imi spuneai – ba chiar ramai si cu viata in maini, drept bonus.

ADOLESCENTA – Parca-mi vorbesti despre un camp cu flori! Iar ce imi ceri… nu-i scump deloc. Un pic de timp pot sa iti dau si tie, ca doar nu raman fara. Si in sfarsit ma voi numi arta, cum am visat de fiecare data cand m-am izbit de intuneric.

DEZAMAGIREA (𝑟𝑎𝑧𝑎𝑛𝑑) – Bine ca mi-am luat popcorn, ca sunteti o comedie pe cinste! Ma intreb ce va faceti cand apar si eu in filmul vostru. Va transformati in comedie tragica!

ADOLESCENTA – Dezamagire… nici de data asta nu m-ai dezamagit. Putem fi prietene bune… ca doar tu nu m-ai parasit niciodata!

DEPRESIA – Nu ma trada, fetita! M-ai uitat? Nu m-ai putut inchide prea mult timp in cutia cu pastile. M-am intors!

ADOLESCENTA – Sunt tot aici… dar mica mea lanterna ramane fara baterie. Tu, Depresie, de ce nu-ti aprinzi lampa? As fugi de tine mai cu spor… daca as vedea pe unde…

DEPRESIA – Nu, nu fugi… ca nu imi place singura pe intuneric. In schimb… cu tine in brate imi e mai bine. Am si eu cui sa-i tin de frig…

ADOLESCENTA – E prea tarziu! Fug… fug de voi toate! Si o sa imi gasesc candva o camera luminata a mintii mele, sa va asez acolo si sa va studiez in cel mai mic detaliu. Iar din momentul acela… nu voi mai fi eu prizoniera… ci voi, prizonierii mei.

Adolescenta vine la pachet cu emotii si probleme pe care, orice am face, nu putem sa le ocolim. Ne este adesea teama de ele, dar e momentul sa ne dam seama ca avem tot ceea ce ne trebuie, ca sa le facem pe ele sa se teama de noi. Avem deja capacitatea de a depasi problema, oricare ar fi ea. Trebuie doar sa dam mana cu problema si sa o tragem la lumina, asa incat sa o putem vedea. Si odata ce stim cu cine stam de vorba, ne dam seama si ce solutii exista pentru a iesi invingatori.

What do you think?

Written by bookland

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Aceeasi materie

Andra Pintican – Unde-s multi, impactul creste (3)