Ce fac cu viata mea?

𝐷𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡𝑎, 𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑠𝑖𝑛𝑎, 𝑖𝑛 𝑑𝑟𝑢𝑚 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎, 𝐺𝑒𝑜𝑟𝑔𝑒 𝑠𝑖 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑢𝑡𝑎.
MAMA: Nu mai poti trage atata de timp! Trebuie sa te hotarasti odata! Altfel n-o sa faci nimic toata viata!
GEORGE: Stiu, mami, te rog nu mai insista! Ce crezi? Ca nu ma gandesc la asta? La ce crezi ca ma gandesc toata ziua?!
MAMA: Degeaba daca nu ajungi la nicio concluzie! Am vrut sa fiu o mama buna si sa nu iti impun eu viitorul, sa te las sa iti alegi tu singur drumul, dar vad ca daca las dupa tine nu vrei sa faci nimic cu viata ta.
GEORGE: Ba vreau sa fac multe cu viata mea!
MAMA: Cum ar fi?
GEORGE: Nu stiu inca…
𝑀𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑟𝑧𝑖𝑢, 𝑖𝑛 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑎, 𝑖𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑜𝑟𝑒𝑖.
DIRIGINTA: Si? V-ati mai gandit la ce facultate dati mai departe?
George in mintea lui: „Ah, nu intrebarea asta! Nu din nou…”
UN ELEV: Daca ne-am mai gandit? Eu stiu de cand m-am nascut ca ma fac doctor!
George in mintea lui: „Bine ca altii stiu de cand se nasc ce vor sa faca… iar eu habar n-am nici macar pe ultima suta de metri”
O ELEVA: Si eu tot la medicina vreau sa dau.
George in mintea lui: „Eu la ce vreau sa dau?…”
𝐺𝑒𝑜𝑟𝑔𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔𝑒 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑡𝑟𝑖𝑠𝑡. 𝐼𝑠𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑎 𝑓𝑟𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒.
CRISTIAN: Hei, ce mai faci, frate?
GEORGE: Salut, nu prea bine, de asta am sunat.
CRISTIAN: Ce s-a intamplat?
GEORGE: Sunt foarte confuz… imediat termin liceul si nu stiu ce sa fac mai departe… si simt presiune din partea tuturor. Mami insista sa ma hotarasc odata, la scoala aproape zilnic ne intreaba profii ce facem, cum facem, la ce facultate dam. Si m-am saturat sa ma judece toti ca eu nu stiu inca ce sa fac cu viata mea. Si mai vin si unii colegi sa zica ca ei stiu de cand s-au nascut ce vor sa devina. E super frustrant. Ce e in neregula cu mine? De ce nu am nicio idee de ce sa fac mai departe?
CRISTIAN: E in regula sa nu stii inca. Dar o sa stii.
GEORGE: Da’ deja nu mai am ce sa raspund oamenilor cand ma intreaba si cred ca presiunea va creste din ce in ce mai mult.
CRISTIAN: Lasa tu oamenii. Tu vezi-ti de treaba ta, de drumul tau. E ok sa n-ai nicio idee, asta se va schimba pe parcurs. Lucrurile se vor aseza. Stiu ca acum e presiunea mare, dar lucrurile tot se aseaza la un moment dat. Nu vei ramane in aer, crede-ma. Va veni si momentul in care vei sti exact ce vrei sa faci. Poate va trebui sa incepi o facultate ca sa iti dai seama ca nu e ceea ce te-ar face pe tine fericit si e perfect in regula sa renunti si sa o iei de la capat.
GEORGE: Doamne fereste, cred ca mami ar muri…
CRISTIAN: Ba nu, las-o tu pe mami. Acum e doar stresata si e firesc sa fie. Tu concentreaza-te pe tine. Ea va fi fericita daca esti tu fericit, crede-ma. Nu este o rusine daca la final de clasa a 12-a nu stii pe ce cale sa o apuci. Nu este o rusine nici sa apuci pe o cale gresita, nici sa apuci pe 10 cai gresite si abia dintr-a 11-a sa descoperi ce ti-ar aduce implinire. E ok, fratioare. Asta e greseala noastra ca vrem mereu sa fim in control, sa avem tot parcursul vietii rezolvat daca se poate si in exact acest moment daca se poate. Ei bine, nu se poate mereu cum si cand vrem noi si, crede-ma, e mai bine asa.
GEORGE: Dar eu vreau sa stiu odata!!!
CRISTIAN: Heeei, ai rabdare, toate la timpul lor! Oricum perceptiile se schimba pe parcurs. E un demers. Ai rabdare cu tine in demersul asta.

Epilog: Procesul de autodescoperire dureaza. Invatam constant lucruri despre noi insine, dar nu trebuie sa ne fortam pentru a ne descoperi, caci se intampla de la sine daca suntem prezenti in viata noastra si daca ne dam voie sa experimentam cat mai multe lucruri. In perioada adolescentei este perfect normal sa fim confuzi in legatura cu viitorul nostru, iar aceasta confuzie se va diminua pe masura ce avem rabdare si curaj sa ne descoperim pe noi insine. E nevoie sa ne relaxam si sa exploram viata, iar raspunsurile vor veni de la sine. Iar frumusetea sta in libertatea pe care o avem de a ne reorienta daca ceva nu ni se potriveste, libertatea de a incerca din nou, de a o lua de la capat, de a explora pana cand gasim ceea ce ne aduce fericire. Viata noastra e o explorare continua. Viata sta sub semnul haosului si al intamplarii mai mult decat acceptam noi. Asa ca, hai sa acceptam acest haos! Hai sa acceptam ca nu avem in momentul prezent raspunsuri la toate intrebarile noastre. De ce am mai trai daca am sti deja totul?

Voice-over: Mihaela Tatu & Rares Florin Stoica
Copywriter: Elena Vari
Art Director: Adrian Baldovin